Dr. Ioan Pop, medic primar psihiatru, Policlinica „Sfânta Maria” Baia Mare
În această perioadă de pandemie cu coronavirus este benefic pentru cetăţeni să cunoască diferenţa între depresia ca boală şi doliu. Depresia este un simptom sau o boală, o tulburare depresivă (depresie majoră). Simptom înseamnă tulburare funcţională sau senzaţie anormală resimţită de o fiinţă şi care poate indica prezenţa unei boli. Depresia ca simptom este o stare sufletească de tristeţe asociată cu nelinişte, descurajare, deprimare, sentiment de nemulţumire (lipseşte ceva din viaţa mea), viaţa are un gol semnificativ.
Depresia (sindromul depresiv) ori tulburarea depresivă majoră poate să apară în 4 condiţii: efect fiziologic al unei substanţe sau droguri (alcool, cocaină, heroină, marihuana, rezerpina, cortizon etc.), efect fiziologic datorită altei condiţii medicale (tumoră cerebrală, anemie, insuficienţă cardiacă, insuficienţă respiratorie, hepatită, hipotiroidism, boala Addison). Tulburarea depresivă poate fi comorbidă în asociaţie cu alte boli psihiatrice (schizofrenie, tulburare delirantă, psihoze, tulburare bipolară). De asemenea, tulburarea depresivă ca boală psihiatrică este prezentă unde cauza principală este stresul şi transmisia genetică (şi epigenetică).
Durata simptomelor trebuie să fie cel puţin de două săptămâni şi este o schimbare în funcţionalitatea bolnavului, în sensul că are semnificant distress, durere, deteriorare în ocupaţie, în relaţiile sociale şi alte arii de funcţionare. Dintre simptomele pe care le vom enumera mai jos, 5 sunt minimum necesare pentru a defini un sindrom depresiv: dispoziţie tristă, pierderea interesului şi a plăcerii, bolnavul este depresiv aproape toată ziua şi aproape în fiecare zi. La copii şi adolescenţi se observă o dispoziţie iritabilă, scăderea marcată a interesului şi a plăcerii (apatie) în toate activităţile unei zile, pierdere importantă în greutate fără să aibă dietă, ori creştere în greutate, descreşterea ori creşterea apetitului aproape în fiecare zi, insomnie ori hipersomnie în fiecare zi, agitaţie ori retardaţie psihomotorie zilnică), bolnavul simte lipsa de linişte ori este foarte încet în mişcare), oboseala ori pierderea energiei zilnice, pacientul se simte fără valoare ori excesiv, ori vinovat, zilnic, scăderea abilităţii de a gândi şi a se concentra ori a lua o decizie, gânduri recurente despre moarte (teama că va muri, idei recurente de suicid fără un plan specific, încercări de suicid).
Care este diferenţa dintre depresie şi doliu?
În distingerea dintre suferinţă, necaz, jale şi episodul depresiv major considerăm următoarele: în suferinţă şi doliu predomină simţământul de gol şi pierdere, în timp ce în depresie persistă dispoziţia tristă şi inabilitatea de a anticipa bucurie sau plăcere. Tristeţea în doliu şi suferinţa descresc în intensitate în timpul zilelor din săptămână şi se petrec în valuri. Aceste valuri tind să fie asociate cu gânduri şi amintiri ale celui decedat. În depresie, tristeţea este persistentă şi nu este legată de gânduri specifice ori preocupări. Durerea în doliu poate fi acompaniată de emoţii pozitive sau umor, care nu sunt caracteristice unui nefericit şi depresiv. În doliu, respectul de sine e păstrat, pe când în depresie, sentimentul de lipsă de valoare şi detestare de sine este comun.
Bolnavii depresivi necesită tratament medicamentos şi psihoterapie. Persoanele în doliu necesită psihoterapie suportivă şi nu medicamente.
Ce înseamnă să fii sănătos mintal?
Temele comune ale definiţiilor normalului sunt următoarele: tărie de caracter, flexibilitate sau abilitatea de a te ajusta, abilitatea să înveţi din experienţă, să râzi şi să experimentezi plăcere fără conflict, să lucrezi, să realizezi insight (introspecţie), abilitatea să răspunzi la o cultură dominantă.
