Uniforma reprezintă îmbrăcămintea identică a unui grup de: soldaţi, sportivi, elevi şi ce i care o îmbracă sînt conştienţi de faptul că îi reprezintă în societate. Cine îmbracă pentru prima oară o uniformă simte că a devenit mai important decât era înainte. La paradă, militarilor le tresare inima de mîndrie când trec prin faţa spectatorilor. Elevii se simt mîndri când obţin diplome pentru şcoala pe care o reprezintă. Sportivii, când îşi apără culorile clubului sau ale ţării. Acest sentiment este greu de descris prin cuvinte.
De un timp, elevilor le este ruşine de uniformă, cică le ştirbeşte demnitatea! Deşi în multe ţări se mai păstrează, la noi prima măsură luată a fost desfiinţarea uniformelor şcolare! Cînd trece cineva pe lîngă o şcoală, nu ştie ce este acolo, căci unii elevi poartă cercei în urechi, în buze, pe limbă, în nas, sprâncene, părul de pe cap este ras, rămânând doar o creastă de cocoş vopsită, şezutul pantalonilor atârnă până la genunchi, şireturile bocancilor sînt desfăcute, practic au toate elementele necesare pentru a putea fi catalogaţi ca … dezordonaţi. Din solidaritate, şi fetele se îmbracă la fel, încât cu greu se poate face o diferenţă între un băiat şi o fată. Ca să pară mature, folosesc farduri.
Părinţii au obligaţia să-i explice fiului sau fiicei că trebuie să se bucure din plin de copilărie, adolescenţă şi tinereţe, că timpul trecut nu se întoarce niciodată. Dar unii părinţi chiar se mândresc cu emanciparea odraslelor lor, am văzut o fetiţă de vreo 13-14 ani, sărutându-se cu iubitul ei, sub privirile mamei sale! Şi atunci ne întrebăm de ce au asemenea rezultate la învăţătură?!
Cândva, erau alte obiceiuri. Elevii îi luau ca model pe cei care aveau cele mai bune note la învăţătură. Nu conta dacă era sărac ori bogat, urât ori frumos, slab ori gras, importante erau rezultatele la învăţătură! Pe atunci, într-o clasă erau doi-trei chiulangii, iar astăzi este invers, doar doi-trei sunt cei care nu fug de la ore, sunt catalogaţi ca tocilari!
Modelul din zilele noastre are alte “calităţi”, elevul trebuie să fie îmbrăcat haios, să fie obraznic, şmecher şi ,,botă” la învăţătură! Trebuie pentru a atinge aceste ,,calităţi” să faci sacrificii, majoritatea s-au specializat în conturbarea orelor, spre amuzamentul şi spre admiraţia colegilor de clasă.
Am văzut o postare pe Internet care m-a îngrozit, un elev şi-a doborât profesorul cu pumnul, iar după ce s-a ridicat, i-a mai aplicat o lovitură, în timp ce colegii de clasă asistau la “spectacol”. Elevul violent are toate şansele să devină infractor. Nu cumva aceste lucruri se întâmplă din cauza că elevii au primit drepturi în defavoarea îndatoririlor?
Dacă un profesor se străduieşte să dea mai departe cunoştinţele sale, devine antipatic şi adesea elevii reuşesc să-l pună “pe liber” pe profesorul în cauză, restabilizând astfel “pacea”. Ca să nu păţească la fel, înlocuitorul profesorului alungat coboară ştacheta, iar rezultatul se vede la examenele de bacalaureat, unde unii elevi dau răspunsuri precum cei din clasele elementare!
Luând în considerare în ce lume liberală trăim, putem înţelege alergia faţă de uniformele şcolare, însă alergia faţă învăţătură este greu de înţeles!
Gabi LACHNER
