Molima care s-a abătut și asupra României a scos la iveală multe neajunsuri, țesute în structura statului și în viața politică. Iar criza iscată de pandemia noului coronavirus arată defectele unui sistem cu practica obiceiului numirilor politice cu orice preț. Și în cazul managerilor de spitale, spre care au fost împinși, în fotolii de mare răspundere, oameni care nu au nici o legătură cu domeniul. Când a venit molima, și peste ei, câțiva au dezertat în fața noilor tulburări, iar alții au fost înlăturați de propria lor nepricepere. Nu-i o mândrie pentru un sistem medical să fie, pe alocuri, militarizat. Adică cum? Am văzut un amănunt de luat în seamă: noii manageri militari sunt generali de sănătate, nu generali de artilerie. Fiecare cu arma lui.
Recursul la managementul militar al unor spitale civile a fost o măsură dictată nu numai de urgența virusului, ci și de disperarea sistemului. Eu nu comentez situația dinlăuntrul ei, ci din coaja lucrurilor care se văd. Dar nu uit că spitalul din Suceava, cu managerul demis, a fost lăudat și decorat de președintele României, ca un spital modern. Apoi am văzut unde a ajuns acea instituție medicală. Retragerea ulterioară a decorației poate însemna tocmai o recunoaștere tacită a faliilor mișcătoare din sistem. Am fost martori la inversarea priorităților.
Îmi aduc aminte că în armată făceam aplicații la Cincu, ședințe de tragere cu pistolul pentru a fi pregătiți pentru o eventuală amenințare a țării. Guvernele noastre ar fi trebuit să facă simulări pentru epidemii, pentru a-și evalua gradul de pregătire. Când a venit necazul peste noi, am fost descoperiți nu doar la echipamentele de protecție, ci și la un management performant. Țările unite ale Europei au trăit o experiență unică în ultima vreme. Fiecare trebuia să se descurce, singure, cum pot, întrajutorarea fiind infimă. Cum ar fi fost dacă Guvernul României, deși este o chestiune delicată, ar fi închis cu adevărat granițele? Sau dacă românilor care se întorceau acasă să li se aplice o carantină strictă. Granițele au fost și sunt permeabile, iar autoritățile au luat unele decizii la presiuni externe. Printre ele și cele cu sparanghelul nemților sau salata verde din vechiul Albion.
Oare ce lecții vom trage după această pandemie? Vom fi învățat că politizarea aparatului administrativ cu oameni de mântuială nu e bună? Virusul a scos la iveală multe slăbiciuni, pe care societatea românească putea să le evite. Un șir de poticneli și uitări ale drumului necesar și coerent. Unii s-au culcat pe ideea că nouă nu ni se poate întâmpla. Sfidătoare și păguboasă rămâne politica șirului de guverne care, s-au târguit, politic, la alocarea de bani necesari pentru sănătate și educație. Uitând că vigoarea unui popor stă în sănătatea lui și în cultura dobândită. Cine mai amintește de procentul mare de analfabeți funcționali? Cu ei nu ne mândrim, sunt asistați sociali, apoi îi vedem în stradă sau dansând pe morminte când țara are restricții necesare pentru vremuri de criză.
Cu ce învățăminte ne vom alege? Clasa politică trebuie să se deștepte și să limiteze lanțul slăbiciunilor. De la ministru până la instituțiile județene. Dacă nu poate fi evitat criteriul politic, atunci să fie propulsați în funcții de decizie oamenii pricepuți. Situațiile de răscruce, nu de puține ori, conturează personalități. Cum s-a întâmplat cu actualul ministru al sănătății, doctorul Nelu Tătaru, care a fost decupat, în vâltoarea pandemiei, de propriile calități profesionale, dar și de felul în care conduce ministerul. O capacitate de acțiune, o cunoaștere a realității, care îl fac să urce în sondaje deasupra președintelui Iohannis. Apoi doctorul Alexandru Rafila, doctorul Raed Arafat, doctorul Streinu Cercel, generalul Ciucă și mulți medici din spitale, de unde se vede că marile bătălii își aleg strategii. Unii sunt cu organizarea, ceilalți scriu rețeta adecvată.
În vremea pandemiei, nu au fost ocolite nici răfuielile politice, penibile și neproductive în această perioadă. Guvernului Orban nu îi este ușor! Este o mare probă de foc pentru capacitatea unor membri ai lui, de a gestiona situații imprevizibile. Este vremea când n-ar trebui să țineți seama de politica partidului, dragi politicieni, ci de soarta țării. Că țara vă alege să o conduceți! Am spus-o demult, este datoria partidelor politice, că fără ele nu este concepută democrația, să se primenească. Cu specialiști, cu oameni cu viziune, cu intelectuali care să apere sănătatea, cultura și educația. Să fim lucizi, atacul spiritului malefic peste țară a scos în față multe hibe din societatea noastră.
Atâta îmi doresc! Să scriu despre specialiști în posturi care duc țara spre bine și siguranță. Să nu ne trebuiască pandemii care să ne aleagă conducătorii.
