Miercuri, 1 aprilie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat, de la ora 15,00, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfințite.
Din soborul restrâns, ca urmare a măsurilor de prevenție împotriva răspândirii virusului SARS-COV-19, impuse prin Ordonanțele militare în vigoare și starea de urgență în care se află țara, au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial al sectorului social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.
Răspunsurile la strană au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, și teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc.
Sfintele slujbe au fost transmise live pe adresa de Facebook a Episcopiei, pentru ca să poată fi urmărite de credincioșii din orice colț al Eparhiei, așa cum se întâmplă de la intrarea în vigoare a ordonanțelor militare.
Cuvântul de învățătură
La momentul consacrat cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, citit integral în această zi, și despre rânduiala lui în Postul Învierii Domnului, „o slujbă de profundă pocăință, un dialog al conștiinței omului păcătos cu propriul său suflet”, slujbă care este „un tezaur neprețuit al Bisericii Răsăritului”, precum și despre autorul lui, Sfântul Andrei Criteanul, Episcopul insulei Creta.
„Această slujbă, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, este un fel de simfonie a sufletelor în modul în care este cinstită și cântată împreună în biserică de către poporul lui Dumnezeu, pe invocarea Miluește-mă, Dumnezeule, Miluește-mă! Un fel de simfonie a tuturor glasurilor creștinilor de pe pământ în stare de căință către Dumnezeu Cel a tot milostiv. Cei ce ascultă această simfonie sunt Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, Maica Domnului, toți Sfinții și toate puterile cerești. Miliardele de miliarde de îngeri ascultă această slujbă închinată lui Dumnezeu Căruia îi cerem iertare pentru viața noastră trecută și căzută în materie sau în trup.”
Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, care este sărbătorită în această zi, despre viața ei și sfințenia pe care a dobândit-o prin pocăință.
„Cuvioasa Maria Egipteanca este o Sfântă care reprezintă o icoană adevărată a căinței profunde, a căinței desăvârșite. Și pentru că ne aflăm în această zi în care este însăși sărbătoarea acestei Sfinte, ne amintim din Canonul cel Mare că ea este pomenită în această a cincea miercure din săptămâna Postului Mare la sfârșitul fiecărei cântări și are închinate câte două stihiri, după care se cântă Cuvioasă Maică Maria roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit ascultătorilor despre cum poate fi dobândită mila și iertarea lui Dumnezeu:
„Pocăința este calea sigură și singura de dobândire a milei și a iertării lui Dumnezeu atunci când L-am supărat, când am transformat viața noastră într-o partitură care nu este pe placul lui Dumnezeu, care este scrisă doar după planurile omenești, ale noastre, fără Dumnezeu, fără participarea lui Dumnezeu.”
Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a arătat credincioșilor cum explică Părinții din Sfântul Munte și toți slujitorii Bisericii lui Hristos îngăduirea din partea lui Dumnezeu a acestei pandemii și a vremurilor de izolare în care trăim:
„Părinții de la Sfântul Munte Athos ne spun, în aceste zile, că Dumnezeu a trimis această încercare, și aceasta este gândirea tuturor Părinților Bisericii și a slujitorilor lui Dumnezeu, această pandemie, care afectează trupul nostru și care duce chiar la moartea fizică, pentru că lumea este prea lumească, prea păcătoasă. A căzut în trup, a căzut în instinctualitate, a căzut în patima iubirii de trup, nu mai are spiritualitate sau are foarte puțină, și atunci a venit Dumnezeu să ne arate care este, de fapt, împlinirea noastră, că suntem ființe raționale, avem cuget, avem simțiri, avem gândire, avem privire în sus, să mai privim, în sfârșit, spre cer, nu doar spre pământ, să privim spre lumea lui Dumnezeu, peste lumea Bisericii, peste lumea plină de har a sfintelor lui Dumnezeu biserici, să privim spre pătimirile Mântuitorului, să arătăm cum se câștigă Împărăția lui Dumnezeu. Prin multă osteneală, prin multă ostenire, prin multă suferință și umilință, prin multă nevoință, prin multă renunțare.”
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a enumerat teleauditorilor care sunt ispitele lumii de azi, căreia i-au căzut pradă locuitorii pământului:
„Ce se întâmplă în lumea în care trăim astăzi? Ce vedem? O lume care este în derivă. O lume care trăiește pentru materie. Omul este obsedat de fizicul lui, de felul cum arată, de felul cum îl privesc ceilalți, de felul cum cucerește pe ceilalți. Este obsedat de acest lucru. Nu vedeți pe toate ecranele, pe toate reclamele, pe toate telefoanele moderne pe care le avem, numai reclame cu oameni care se preocupă de fizicul lor? Reclame pentru îndemn la păcătuire, la cădere. Aceasta este icoana lumii în care trăim. La aceasta se închină. Omul a căzut la închinarea acestei icoane idolatre. Nu că nu trebuie să aibă grijă omul de persoana lui, trup și suflet. Sfântul Apostol Pavel ne spune că trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. Dar să știm ce sălăjluiește întru noi. Că nu suntem doar ființe necuvântătoare și instinctuale, ci suntem alcătuiți din trup și suflet. Și atunci vine această mustrare, această separare, că nu-mi place să-i spunem despărțire, pentru că nu suntem despărțiți. Creștinii suntem împreună în credință. În rugăciune. În comuniune. În mărturisire. În trăire. În suferință. În răstignire. În nevoință. Toți suntem împreună, dar ne-a separat Dumnezeu. De ce? Ca să ne aducă în normalitatea familiei, în casă. Parcă nici în casă nu ne mai suportam unii pe alții și plecam. Aveam un dor de ducă. Să plecăm. Să ieșim. Să ne simțim bine în lume. Să ne pierdem în anonimatul lumii. Să uităm de calitatea noastră de creștini. Să uităm de părinți. Să uităm de bunici. Să uităm de rădăcini. Să uităm de credința noastră în Dumnezeu. Să uităm de iubirile veșnice, care sunt Dumnezeu în Treime, Sfinții Săi, Maica Domnului, Biserica Sa, pământul, patria, glia și moșia pe care ne-au lăsat-o străbunii, sufletul românesc, valorile noastre sfinte. Acestea sunt iubiri veșnice, nu sunt iubiri materiale și trecătoare. Ne-a readus Dumnezeu să le învățăm. Ne-a separat ca să medităm. Să le învățăm aceste lucruri grave, pe care le-am uitat. Pentru că trebuia să fim fericiți. De aceea ne-a adus Dumnezeu în familie. Să stăm cu părinții. Să stăm cu bunicii. Să stăm cu copiii. Iată, noi aici suntem o familie: părinții monahi, care sunt în jurul meu și ostenitori de la Centrul Eparhial. Capela Eparhială are regim de mănăstire, ca și Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”. Suntem o familie. În fiecare casă este o biserică mică, așa ca și casa aceasta, o familie: mama, tata, bunicii și copiii. Toți în familie, în grădină. Am revenit acasă. Nu mai alergăm. Ne-a fost dor unora de alții, dar n-am știut să revenim la normalitate și să ne potolim dorul și setea. Unii suferă. Sunt plecați în străinătate, nu pot să vină. Iată acum trăim durerea separării unora de alții. Pe care n-a voit-o Dumnezeu. Noi am ales-o. Iar El ne-a arătat, în aceste zile, în aceste săptămâni, poate în aceste luni. Ne arată cum să fim fericiți. Să ne mulțumim cu puțin. Să ne învățăm să lucrăm, să cultivăm pământul. Să ne agonisim în sudoarea frunții cele necesare. Să trăim frumos fără să dorim mult. Să ne mulțumim cu hrana cea de toate zilele și să ne asigurăm traiul în timpul a câteva luni sau un an de zile. Să facem din prisosul nostru bine altora. Să ajutăm. Iată, acuma, sunt spitale în dificultate. Sunt oameni bătrâni. Sunt satele. Sunt oameni lipsiți de resurse financiare pentru că n-au un serviciu. Aceia trebuie ajutați de către noi. Biserica-i la datorie. Consiliile parohiale, preoții, păstorii sunt acolo, în mijlocul credincioșilor. La toate nivelurile Biserica se mișcă la nivel de Patriarhie, Mitropolie, de Eparhie, de protopopiat, de parohie, de mănăstire. Biserica-i acolo. Se vede. Se mișcă. Nu poate fi altfel. E Mamă. Suferă împreună cu omul. Să ne ajute Dumnezeu să învățăm din această perioadă de izolare, cum s-a izolat Maria Egipteanca 47 de ani în pustie, că i-a poruncit Dumnezeu. Să învățăm că suntem chemați în această stare de separare și de izolare să reînvățăm normalitatea. Dar să ne plângem și păcatele. Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne învață să ne plângem păcatele. Să-i cerem iertare lui Dumnezeu toți. Și păstori. Și păstoriți, că toți împreună am greșit. Și să ne rugăm ca să ne dăruiască bucuria și Lumina Sfintei Învieri ca să putem cânta Hristos a Înviat!, chiar dacă nu vom fi împreună în biserici. Să putem cânta în comuniune tot neamul românesc cel drept credincios și toată lumea creștină și să spunem din toată inima Hristos a Înviat! și Adevărat a Înviat!”
xxx
Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a oficiat, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfințite la Mănăstirea Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei, împreună cu soborul.
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
