Lăsatul secului de carne pentru Postul Sfintelor Paști din acest an are loc în duminica numită a „Înfricoșatei Judecăți” (23 februarie 2020). După această duminică, intrăm în „săptămâna brânzei”, în care consumul de origine animală este oprit până la Sfintele Paști. Zilele de miercuri și de vineri din „săptămâna brânzei” au dezlegare doar la produsele lactate și la pește.
De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căințe. „De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?” Aceste cuvinte ce deschid „Canonul Pocăinței” al lui Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. „Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini… dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curățirea inimii de patimi… ușile pocăinței (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viață.”
Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii și în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare, însă ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăților personale, ci „o luptă nevăzută” împotriva gândurilor rele și păcătoase. Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar, nu are nicio valoare: „De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”
De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup și suflet.
Menționăm că Postul Sfintelor Paști este așezat în cinstea Patimilor Domnului și ne amintește de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieși în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 și Luca 4, 2).
