Duminică, 16 februarie 2020, Duminica întoarcerii Fiului Risipitor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, s-a aflat la Mănăstirea de metanie „Sfânta Ana” Rohia, unde a asistat şi a dat încredinţarea pentru Sfânta Liturghie care a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, şi a rostit cuvânt de învăţătură.
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie
Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul de Lăpuş, Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhim. Ghelasie Maxim, economul Mănăstirii Rohia, Arhim. Vasile Filip, stareţul Mănăstirii Rohiiţa, Arhim. Paisie Cinar, duhovnicul Mănăstirii Bârsana, Pr. Cornel Gheduţiu, secretarul protopopesc, Protos. Varlaam China, slujitor la această mănăstire, preoţi invitaţi din parohiile vecine şi de mai departe, 6 arhidiaconi.
În tipul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul l-a pomenit pe Părintele Serafim Arhimandritul la ectenia celor adormiţi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la chinonic au cântat solista de muzică populară Gabriela Ardusătan şi eleva Iulia Vlad din Baia Mare.
Credincioşii au umplut până la refuz biserica nouă, în care a fost oficiată Sfânta Liturghie, Paraclisul de la subsol, de unde au audiat Sfânta Liturghie, iar cam tot pe atâţi credincioşi s-au aflat şi în curtea mănăstirii. A fost o zi frumoasă, cu cer senin şi soare strălucitor. În rândul credincioşilor s-au aşezat primarul Mitru Leşe al oraşului Tg. Lăpuş, Dr. Vlad Severus Paşca, membru în Adunarea Eparhială, maici stareţe şi monahii de la mănăstirile din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, veniţi să-i aducă un omagiu Părintelui Serafim Arhimandritul la şapte ani de la trecerea sa în eternitate.
Cuvântul de învăţătură
Amplul cuvânt de învăţătură rostit de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a constituit într-un omagiu adus Părintelui Serafim Arhimandritul, monahul care, bolnav de cancer de gât în stadiul de metastază generalizată, deci în stadiul terminal, trimis acasă de medicii de la Cluj-Napoca ca să nu moară în spital, pentru că nu mai vedea, nu mai auzea şi nu mai putea sta în picioare, îi dăduseră doar câteva ore de trăit, care, ajuns acasă, s-a rugat Maicii Domnului din Icoana Făcătoare de Minuni a Rohiei cu o rugăciune simplă, după care a început să-şi revină încet-încet, şi-a recăpătat capacităţile vitale şi a mai trăi… trei decenii, murind de bătrâneţe. Este una dintre multele minuni ale Mănăstirii Rohia. Cuvintele Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin au curs ca o mângâiere, pentru toţi cei prezenţi şi mai ales pentru cei care l-au avut duhovnic:
„Este un moment de aducere aminte, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, de reculegere şi de rugăciune, pentru că, iată, se împlinesc şapte ani de când a plecat dintre noi părintele Serafim Arhimandritul, stareţul acestei Sfinte Mănăstiri şi stareţul unora dintre noi, duhovnicul blând şi bun al credincioşilor, al monahilor, al monahiilor şi al poporului lui Dumnezeu. Un mare iubitor de săraci, un mare cuvântător de Dumnezeu, un mare predicator, un evlavios şi un jertfelnic ctitor de lăcaşuri şi edificii sfinte. De aceea, suntem împreună aici, în Muntele cel Sfânt al Rohiei, unde Maica Domnului l-a chemat pe Părintele Arhimandrit Serafim pe când avea doar vârsta de 17 ani, născut fiind în 1935, în luna noiembrie, în satul din vecinătate, în Boiereni.”
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut legătura între pericopa evanghelică a duminicii, viaţa monahală şi viaţa Părintelui Serafim Man Arhimandritul:
„Am să fac o legătură între pericopa evanghelică de astăzi, viaţa monahală şi viaţa Părintelui Serafim, a continuat Preasfinşitul Părinte Episcop Iustin. În această duminică, în cărţile de cult, se interpretează o cântare deosebită, care, pentru noi, călugării, este un memento permanent, o aducere aminte. Se cântă o cântare care este inspirată din pericopa evanghelică în care sunt preluate cuvintele Fiului Risipitor. Cântarea se numeşte „Braţele Părinteşti” şi este plină de pocăinţă şi suspin. În primul rând este pocăinţa şi suspinul Fiului Risipitor, care se întoarce după ce a risipit toată averea dată de tatăl său în desfătări şi în lucruri nechibzuite şi ajunge într-o stare de suferinţă inimaginabilă, pierzându-şi nobleţea (era de origine nobiliară), pierzându-şi libertatea şi demnitatea, pierzându-şi minimum necesare pentru susţinerea vieţii biologice, fizice: hrana, îmbrăcămintea, apa şi pierzând orice urmă de umanitate, aujungând păzitor al porcilor. În această stare îşi aduce aminte de copilăria lui fericită, de părinţii lui, de tatăl lui. Şi îşi aduce aminte ce stăpân bun era tatăl lui şi cu câtă nobleţe şi omenie îşi trata argaţii sau slujitorii. Ca pe nişte oameni cu demnitate şi după chipul lui Dumnezeu. Aceasta este legătura între pilda Fiului Risipitor şi întoarcerea de pe calea desfătărilor către Dumnezeu şi renunţarea definitivă. Monahii sunt în trup, dar nu mai trăiesc pentru ei, ci trăiesc pentru Hristos. Mireasa călugărilor este Biserica şi Mirele măicuţelor este Hristos. Aşa este gândirea monahismului ortodox. Aceasta este legătura pe care am vrut să o fac între ziua şi duminica de astăzi şi pericopa evanghelică ce s-a citit şi vieţuirea Părintelui Serafim în mănăstire de la vârsta de 17 ani.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a reletat, în continuare, biografia Părintelui Serafim Man Arhimandritul.
Părintele Serafim Arhimandritul – în rândul marilor duhovnici ai secolului trecut
Părintele Arhimandrit Macarie, exarhul mănăstitilor şi stareţul Mănăstirii Rohia a subliniat latura duhovnicească a Părintelui Serafim Arhimandritul, subliniind că:
„Ceea ce a însemnat Părintele Cleopa pentru Moldova, Părintele Arsenie Papacioc pentru sudul ţării şi Ţara Românească, Părintele Teofil Pârâianu pentru sudul Transilvaniei, acelaşi lucru a însemnat Părintele Serafim Man pentru nordul acestei ţări, nu numai pentru Mănăstirea Rohia. Am făcut această asemănarea pentru că au trăit în aceeaşi perioadă. A fost un mare duhovnic, atât pentru monahi, cât şi pentru preoţi şi credincioşii care au cercetat această mănăstire pe vremea când Cuvioşia Sa a fost aici în Mănăstirea Rohia, o mănăstire misionară. De aceea astăzi, ierarhi, monahi şi monahii, şi credincioşi aţi venit la Mănăstirea Rohia pentru a-i cinsti memoria şi pentru a înălţa o rugăciune pentru sufletul Preacuvioşiei Sale ca să aibă parte de odihnă şi noi să avem parte de rugăciunile Preacuvioşiei Sale în ceruri, pentru că mult s-a rugat aici pe pământ tot timpul vieţii, dar mai ales după ce a fost cuprins de boală, când n-a mai putut să facă muncă fizică şi administrativă, dar s-a rugat foarte mult. Când un om se roagă răspândeşte lumină în sufletul şi în jurul lui. Lumină a fost şi atunci când l-am petrecut de aici, din această viaţă în viaţa cea veşnică, a fost o zi frumoasă ca şi ziua de astăzi.”
Parastas la mormântul Părintelui Serafim Arhimandritul
În Cimitirul Mănăstirii Rohia, Ierarhii şi preoţii prezenţi au oficiat un Parastas pentru sufletul celui care a fost Părintele Serafim Man Arhimandritul, la care s-au rugat toţi credincioşii prezenţi în jurul mormântului, pe aleile cimitirului, pe drumul de acces spre mănăstire, fiecare credincios primind din partea mănăstirii câte o lumânare pentru a fi aprinsă, iar la plecare câte un colac, după tradiţia locului şi câte un pahar de vin. Veşnica lui pomenire!
Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
