Gîndul înființării unui cor la Biserica din Poienile Izei acum Monument istoric și inclusă în Patrimoniul UNESCO prinsese mai întîi în inima unui fiu al satului, tînăr absolvent al Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș și preot nu mult mai tîrziu, Ioan Muntean. Pe la sfîrșitul toamnei lui 1977, el reușise să adune în jurul lui vreo 20 de parohieni, bărbați, femei și ei tineri.
Iată ce ne-a relatat dirijorul acestei redutabile formații corale de la Poienile Izei, d-l Petru Giurgi: „Am ales cîntarea psalmică după prof. Nicolae Lungu. Repetițiile au început în forță imediat, dar la unison, le țineam seara, la început în casele unora dintre credincioși, apoi la Casa parohială. În duminica următoare, am încercat să dăm răspunsurile la „Ectenia Mare”. Apoi am mers mai departe, continuînd cu „Antifoanele”, cu „Fericirile, cu „Sfinte Dumnezeule” etc. Și cînd stăpîneam cît de cît melodiile, le cîntam și în biserica noastră din lemn. Apoi, procurînd partiturile Sfintei Liturghii pe aceleași melodii, dar organizate pe trei voci, am trecut din mers la împărțirea noastră în trei grupuri și am trudit la învățarea noilor variante melodice. Doi ani, mai ales iarna, am continuat opintind învățarea cîntării armonizate pe trei voci, pînă în anul 1980 cînd făcuserăm rost de o nouă partitură, tot psaltică și tot de la Nicolae Lungu, de data aceasta însă pe 4 voci. Din pricină că niciunul dintre noi nu aveam o pregătire muzicală și mai ales după ce preotul nostru fusese hirotonit pentru o parohie lîngă Moinești-Bacău, am muncit din greu, descifrînd partiturile la acordeon, apoi le învățam pe de rost, iar la urmă le transcriam pentru fiecare corist, pur și simplu pe silabe, însoțite de săgeți orientative ca să poată fi învățate mai ușor. Și dacă astăzi avem o minunată Catedrală, alături de bisericuța cu „turlă pînă-n cer”, știm bine că primele gînduri pentru realizarea ei au prins în inima coriștilor, între care erau și cîțiva membri ai Consiliului parohial. Corul din Poienile Izei, „Madrigalul” Maramureșului istoric n-a fost și nu este unul profesionist, dar a încercat să poarte un mesaj creștin ortodox, chemînd la rugăciuni, mai ales prin pricesnele nenumărate pe care le cîntă duminică de duminică și în sărbători religioase”. Petru Giurgi și-a continuat relatarea: „Cele mai multe pricesne le-am cîntat și le cîntăm la unison, avînd la îndemînă încă de la început inepuizabilele cîntări din Oastea Domnului, cele mai multe creații originale, inegalabile, ieșite din condeiul mult-încercatului poet creștin Traian Dorz. Am reușit să învățăm mai multe pricesne și colinde pe 3 sau chiar 4 voci. De cîte ori, cîntîndu-le în biserica noastră sau la mănăstiri, la sfințiri de lăcașuri de cult din județul nostru sau din România, am văzut pe multe fețe de credincioși ochi înrourați sau o bucurie aparte, sorbindu-le cu nesaț”.