Sîmbătă, 30 noiembrie, și-n Țara Lăpușului, în mănăstiri și în biserici, a fost prăznuită marea Sărbătoare a Sfîntului Apostol Andrei, creștinătorul neamului românesc, Ocrotitorul României.
Ajunul Sfîntului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică. Se crede că în această noapte “umblă strigoii” să fure “mana vacilor”, “mințile oamenilor” și “rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii, țăranii români folosesc usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sînt unse cu usturoi pisat, ca să alunge duhurile rele la oameni și animale. În această noapte se desfășoară cea mai importantă acțiune – “păzitul usturoiului”. În zona Lăpuș, fete și flăcăi, veghează și petrec tocmai pentru ca usturoiul să capete calitățile necesare pentru a-i proteja împotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brîu va servi drept remediu terapeutic și va aduce pețitori. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și cîmpurilor, se aduc crenguțe de vișin în casă și dacă vor înflori pînă la Crăciun este semn de belșug. Tot în ajun, fetele încearcă să-și afle viitorul, ursitul. Ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soț. Tot pentru a-și vedea ursitul, fetele stau peste noapte în fața unei oglinzi, mărginite de două lumînări, pînă ce zăresc chipul acestuia.
