Joi, 3 decembrie 2015, în avans cu două zile, într-o atmosferă emoţionantă, a avut loc omagierea eroilor martiri căzuţi în 5 decembrie 1918 la Tg. Lăpuş, pentru libertate şi pentru Unire. Organizarea, de excepţie, a aparţinut Consiliului local şi Primăriei oraşului Tg. Lăpuş.
Sute de cetăţeni lăpuşeni s-au adunat pe platoul de marmură din faţa Monumentului, lîngă Casa de Cultură „Vasile Grigore Latiş”, unde s-au evocat Eroii martiri căzuţi în 5 decembrie în piaţa din faţa bisericii ortodoxe române, seceraţi de gloanţe inamice. Ne-a onorat destinul, a fost onorat pămîntul prin jertfa sîngelui vărsat de eroi. Slăvită fie memoria lor! Cît vor dura Carpaţii cu ancestralele lor creste, cît va fi marea cu undele ei albastre, cît vor fi codrii şi rîurile, vor fi EROI, apărători ai pămîntului străbun şi ai tot ce vor înfăptui urmaşii urmaşilor noştri. Ne vom cinsti EROII, păstrînd idealul sfînt pentru care s-au jertfit. Iată un adevăr pe care viscolirile timpului nu-l pot troieni pentru că este vorba de destinul oamenilor, destin atins de aripa morţii. „Animatorul”, care i-a coalizat pe toţi combatanţii români, a fost Titus Ciorte. În ziua de 12 noiembrie 1918, s-a adunat în Lăpuşul unguresc (Tg. Lăpuş de astăzi), toată inteligenţa cercurilor Lăpuş şi Copalnic-Mănăştur, precum şi mare mulţime de ţărani care şi-au ales Consiliul Naţional, comandant fiind lt. Vasile Latiş, iar plt. Vasile Filip locţiitor. La Marea Adunare de la Alba Iulia au participat peste 150 de lăpuşeni şi chioreni din zona Fisculaş. Delegaţia a fost condusă de către avocatul Titus Ciorte. La 5 decembrie 1918 a fost convocată Adunarea populară la Tg. Lăpuş, în cadrul căreia a fost ascultat MESAJUL UNIRII. Au fost de faţă săteni în ţinută de mare sărbătoare.
65 de morţi şi 140 de răniţi
Năzuinţa românilor de aici pentru UNIRE se lovea de otrava naţionalist-şovină a maghiarilor. Ungurii uitau un lucru important – că alături de români este purul adevăr. Coloanele de români, peste 1.500, s-au adunat în curtea şcolii din piaţă, unde urma să aibă loc Adunarea populară. La poarta de intrare a şcolii străjuiau doi membri ai Gărzii române, în timp ce alte grupuri de cîte doi patrulau prin centrul localităţii sub supravegherea plutonierului Vasile Filip. Între timp, grupul militar ungar a sosit la marginea oraşului, pregătindu-se de luptă, în coloană de cîte patru. Soldaţii aveau baionetele pe arme, iar armele erau ţinute înainte. Mîinile erau încleştate pe trăgaci, gata de luptă. Cele două mitraliere erau instalate pe două căruţe, iar comandantul mergea cu ochii cercetători în faţa grupului. În acest context al pregătirilor ungurilor, un martor ocular la tristul eveniment, badea Ioan Leşe din Dumbrava Lăpuşului, cu ani în urmă, pe cînd era încă în viaţă, ne-a relatat: “Mă duceam cu o vacă să o vînd în Poiana Botizii. Am participat la un moment, care m-a înfiorat şi m-a întristat pentru toată viaţa. Doi dintre ostaşii unguri s-au dat jos din căruţă şi au început pe rînd să tragă într-un copac bătrîn. Îşi încercau armele. Unul a zis: „Vezi mă, cum sar aşchiile din acest copac, aşa vor sări românii în Tg. Lăpuş”. Ungurii, la trecerea peste podul mare, l-au surprins pe plutonierul Filip şi l-au obligat să meargă în faţa grupului cu sabia ridicată, pentru a înşela credinţa lăpuşenilor. Jocul a prins. Focul armelor s-a abătut nemilos, semănînd moarte şi panică în rîndurile celor prezenţi. Momente fierbinţi şi clocotitoare erau simţite şi pe întinsul Ţării Lăpuşului. De frica gloanţelor fulgerătoare, mai mulţi cetăţeni participanţi la Adunare, în mod special bătrîni, femei şi copii, s-au adăpostit în biserica reformată. Pentru încercarea de a-i scoate de acolo şi din dorinţa de a-i ucide, militarii unguri au tras focuri de armă în vîrful turnului bisericii, în globul aurit. Urmele gloanţelor carabinelor se pot vedea şi astăzi pe acest glob. În urma cruntului măcel, au rămas pe locul Adunării generale 65 de morţi şi peste 140 de răniţi. Evenimentele au trecut, dar au rămas amintirile săpate adînc în inimile urmaşilor şi pe piatra Monumentului închinat eroilor martiri din 5 decembrie 1918. Pe frontispiciul şcolii de unde s-a tras în mulţime, s-a fixat o placă comemorativă pe care scrie: “În această clădire funcţiona în anul 1918 Consiliul Naţional Român Lăpuş, care la 5 decembrie a anunţat în Adunarea populară – Unirea Transilvaniei cu România. Adunarea a fost atacată de un detaşament din R 39 Debreţin al armatei ungare, pricinuind numeroase victime în morţi şi răniţi”.
Dar, să revenim la ziua de joi, 3 noiembrie 2015. Mai întîi din faţa primăriei oraşului s-a format o coloană a oficialităţilor şi a purtătorilor de coroane şi jerbe de flori, care a trecut prin faţa participanţilor, avînd în faţă Fanfara municipală, din Baia Mare. Ajunşi la Monument, fanfara a intonat Imnul de Stat al României şi s-a oficiat un Tedeum cu slujbe de pomenire a eroilor, s-au depus coroanele şi jerbele de flori. Au urmat cuvîntări şi aserţiuni referitoare la Unirea de la 1 Decembrie şi despre eroii martiri de la Tg. Lăpuş din anul 1918. Au vorbit: Mitru Leşe, primarul oraşului Tg. Lăpuş, Mircea Man, deputat de Maramureş, Zamfir Ciceu, subprefect, Gabriel Zetea, vicepreşedinte CJ şi prof. dr. Valeria Bilţ, dar şi cunoscutul şi îndrăgitul actor băimărean Paul Antoniu, care a recitat poezia „Scrisoarea soldatului necunoscut”, de Adrian Păunescu. Cu o voce inconfundabilă, folosind un text vechi cît pămîntul, a cîntat şi încîntat numeroasa asistenţă, tînăra şi talentata solistă de muzică populară Adreea Ghiţiu, care a fost şi prezentatoarea întregii manifestări. Se cuvine, deci, să existe loc pentru lacrima de închinăciune şi pentru vibraţia din inimă, un semn de cinstire şi sfîntă reculegere!
