Cu aproape un an în urmă, reflexul meu de cititor de ziare a descoperit pe piața băimăreană a presei o publicație care mi-a atras atenția. Este vorba despre o colecție unică de presă românească, de la Marea Unire la republică, ce a apărut sub numele de „Ziarele României Mari”. Este un gest major, care cinstește un moment crucial al istoriei noastre, Centenarul Marii Uniri. Dacă evenimentul de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, este, acum, cam ocolit de presa cotidiană, iată, a venit un englez, pe numele lui Peter McGee, care a ținut să marcheze Centenarul Marii Uniri a Românilor prin această excelentă recapitulare a principalelor momente interbelice.
O editură britanică a lansat colecția inedită, cu pagini din arhiva ziarelor românești din acea perioadă, ce au surprins cele mai importante evenimente, începând cu Marea Unire, până în anul 1947. Ziarele au fost republicate exact așa cum au apărut atunci, respectând formatul și culoarea. Entuziasmul a fost cuvântul de ordine al evenimentelor din 1918, fără îndoială momentul zero al istoriei românești. Parcurgând presa vremii, apropiată de noi prin această colecție, am simțit starea de beatitudine a națiunii române nou formate. Apoi, s-a derulat o perioadă extrem de agitată. Finanțarea a fost făcută de o companie din Marea Britanie, Albertas Limited, care a mai publicat colecții, cu idei similare, în mai multe țări europene. S-a dovedit că ziarele din anii României Mari sunt surse valoroase de informare, dar ele nu au menirea de a reflecta istoria obiectivă. Redactorii, editorii, proprietarii, dar și politicienii din epocă au influențat unele evenimente. Ziarele nu își permit să ia distanță de întâmplări din perspectivă istorică. De aceea fiecare ediție a fost însoțită de comentarii și analize de specialitate din partea unor echipe de experți ai Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Naționale a României, Arhivelor Naționale, Muzeului Național de Istorie, Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
Călătoria colecției a început pe câmpia de la Alba Iulia și s-a terminat cu plecarea în exil a regelui Mihai. Deși colecția a fost proiectată pentru 52 de numere, săptămâna trecută nu a fost în chioșcuri, oprindu-se la numărul 42. Cititorii ziarului nostru au putut constata că am comentat fiecare apariție. Pauza, sau sfârșitul colecției, m-a îndemnat să apreciez meritul acestui demers unic în presa românească. Fiecare număr rămâne o scurtă lecție de istorie. Ziarele românești, ca depozitare ale memoriei colective, au reconstituit în fiecare zi, cu fiecare apariție, o parte din istoria noastră recentă. Într-o vreme când nu era televiziune, iar radioul era la începuturi, ziarul era principalul instrument de comunicare politică, culturală, din administrație și sport, anunțuri personale, publicitate, dar și comentarea evenimentelor oficiale.
Citim în presa vremii, reprodusă de colecție, cât de dramatice erau paginile care anunțau morții de pe front ori asasinatele unor demnitari. Cele mai importante cotidiene publicau mai multe ediții speciale, în situații excepționale, cum a fost moartea reginei Maria, când opinia publică urmărea cu sufletul la gură, în ziar, evoluția bolii ei, aproape ca într-o transmisiune directă. Cele mai importante ziare au fost cele apărute la București, oraș care atrăgea importante personalități și multe resurse. Presa a trăit în ritmul societății, a prosperat și a suferit odată cu ea. Ea rămâne depozitara experiențelor noastre individuale și, cu tot subiectivismul ei, e singura oglindă a lumii în care trăim. Scriu acest text cu nedumirirea întreruperii apariției colecției. Din 52 de apariții s-a oprit, cum ziceam, la 42. În numele consecvenței cu care am comentat fiecare număr, în ziarul nostru, mulțumesc cititorilor noștri, pentru interesul arătat colecției „Ziarele României Mari”, implicit editorialelor noastre, pentru răbdarea cu care au adunat frânturi de istorie.
Prin această inedită colecție s-a cinstit, într-un fel aparte, Centenarul Marii Uniri a Românilor. Ni se spune, în ultimul număr, că toată colecția poate fi achiziționată și descărcată în format digital. Pentru mine, dar și pentru mulți cititori, colecția rămâne o probă de revigorare a istoriei recente.
