Dacă țineți minte sau sunteți din zonă, Baia Sprie obișnuiește să aibă probleme cu apa. A fost ruperea de rețeaua băimăreană, cu scandal, în anii 2000, apoi încercarea de a se gospodări singuri. Au reușit, dar încălzirea globală le-a dat de furcă. Anul trecut a fost prima dată din istoria zonei când râul Săsar s-a oprit! Stătea în bălți, ici-colo, nu mai curgea… Dar dacă vă spunem c-a fost, odată ca niciodată, când Baia Mare era tributară băisprienilor și lua apă de aici, din rețeaua lor din vremea imperiului Austro-Ungar? Îl folosim drept sursă pe autorul Gheorghe Muntean, în volumele “Orașul Baia Sprie în perioada Marelui Război 1914 – 1918” și “Baia Sprie în perioada interbelică 1918 – 1940”.
“Problema rețelei de apă a orașului s-a pus în discuție în cursul anului 1902, după ce s-a pregătit un proiect care prevedea ca apa izvorului „Czinko” să fie captată într-un bazin din care să se alimenteze rețeaua de apă a orașului. S-a proiectat realizarea a 5 cișmele și 7 hidranți pentru stingerea focului. În 1904 s-a executat aproape integral acest proiect. La cantitatea de apă folosită și la instalația conductelor s-au făcut modificări serioase, în așa fel încât în 1902 s-a luat în calcul numai izvorul Czinko. Pe parcurs, captările s-au dezvoltat la 8 izvoare, iar bazinul de apă inițial s-a dimensionat la 100 mc. Construcția s-a modificat la 400 de mc, numărul cișmelelor s-a mărit la 8, iar cel de hidranți la 19. S-a mărit de asemenea lungimea rețelei. Bugetul planificat în 1902 a fost de 2.400 coroane, dar în 1904 s-au cheltuit 55.000 coroane. Proiectul lucrării, cât și întreaga instalație a rețelei orășenești au fost executate de inginerul Knuth Karoly din Budapesta (mai sunt și astăzi unele capace). Toate cele opt izvoare dădeau 348 l/sec, respectiv 300.672 l/zi conform măsurătorilor din 5 noiembrie 1904. Astfel, orașul primea zilnic 300 mc apă, din care pe fiecare locuitor 66 litri. Rețeaua de apă a orașului avea 2,7 km. Trebuie să menționăm că după epidemia de ciumă din anul 1742, când își pierd viața în jur de 700 locuitori, autoritățile orașului Baia Sprie vor fi preocupate de alimentarea orașului cu apă prin apeducte. Astfel, pe anul 1774 se construiește un apeduct format din tuburi de lemn, ce cobora pe Valea pârâului Puy. Pe parcurs tuburile de lemn vor fi înlocuite cu cele din argilă arsă, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea vor fi folosite tuburi de sticlă”. Au rămas drept martori ai acelor vremuri captări atât sus, pe Gutâi, la Trei Izvoare, cât și în oraș. Pe alocuri, au dispărut stemele imperiale puse drept chezaș al investiției, au fost distruse sau furate de colecționari. Păcat. Sistemele de filtrare de acum peste un secol dau și acum o lecție de logică și de profesionalism: bazine cu straturi de pietriș și de cărbune, pentru filtrarea apei.
Acum, Baia Sprie se pregătește, odată cu finanțarea nouă POIM, să reintre în rețeaua Vital, alături de Șișești. Fără a-și uita însă istoria, fără a uita c-a alimentat cu apă municipiul Baia Mare, odinioară.
