În timpul Săptămânii Patimilor ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramă lăuntrică. În această săptămână, fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar și adânc. Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile, slujba Deniei fiind utrenia din ziua următoare, care se săvârșește în ajun, seara. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul vdenie și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Astfel, conform Sinaxarului din Triod, în fiecare zi din Săptămâna Mare ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului:
• Sfânta și Marea Luni – ne aduce în față icoana tânărului Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. Istorisirea vieții sale în cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda.
• Sfânta și Marea Marți – se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria de a trăi permanent în Hristos.
• Sfânta și Marea Miercuri – se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului – simbol al pocăinței adevărate și al îndreptării omului păcătos.
• Sfânta și Marea Joi – este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului.
• Sfânta și Marea Vineri – se prăznuiesc ”Sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
• Sfânta și Marea Sâmbătă – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad.
Luni, marți și miercuri se oficiază Liturgia Darurilor mai înainte sfințite. În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare, unită cu Vecernia. În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care aminteşte de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină, care a spălat picioarele ucenicilor. În mănăstiri, starețul este cel care spală picioarele monahilor. În Vinerea Mare, fiind o zi aliturgică, nu se săvârșește Sânta Liturghie. Dimineața, se scoate Epitaful din Sfântul Altar și se așază pe o masă, în mijlocul bisericii, cu Sfânta Cruce în față, scoasă din Joia Mare. Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După această procesiune, preoții așază Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde rămâne până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului. În zilele din Săptămâna Mare, regulile Bisericii le impun creștinilor postul negru, abstinența conjugală și rugăciunea, pentru a intra în atmosfera sărbătorii Paștilor. Unii creștini țin post negru începând din Joia Mare până la slujba de Înviere, când se împărtășesc.
