Greşim evident şi o ştim, când ignorăm lupta politică actuală, ca să nu fim/părem subiectivi. O dată la patru ani, politicienii şi politrucii se pun singuri sub lumina reflectoarelor. Nu-i pune nimeni, e o alegere! De ce să nu-i puricăm, mai ales că ulterior cei câştigători devin intangibili, iar învinşii se întorc la afaceri sau la sinecuri? Greşim, da. Păi, hai să n-o mai facem.
La noi, dacă mai era vreun dubiu în privinţa tupeului, a indolenţei, un candidat la Preşedenţie zice că de fapt el e candidatul PSD, deşi l-a părăsit, Nicuşor e al PNL şi Crin al UDMR… Tot acelaşi Mickey Mouse spune nonşalant la Reuters că el va opri grâul ucrainean, dar va ajuta Republica Moldova în caz de atac rusesc. Bota-n baltă, dar la mod pervers, în Moldova sunt voturi, nu contează ce zice, oricum mâine neagă. Ambasadorul nostru special la Casa Albă, cel ales de Ciolacu pe sprânceană, dă cu bota-n baltă şi ne aruncă aproape în criză diplomatică. Plus că are nişte postări aurite şi anti-Ucraina şi anti-Macron absolut dureroase. Candidaţii la Preşedenţie sunt invitaţi la televiziuni dar nu se duc, ştiu că sunt slabi sau uşor de atacat şi trimit emisari. Pui de Decebal şi de Traian ce-s ei, ce mai… Delicios însă conflictul între prim-ministru şi fostul preşedinte Băsescu, mai vrem, ţine loc de dezbatere electorală! Preşedintele interimar le-a oferit Cotroceniul ca să dezbată, să nu fie feţe false de Tik şi Tok. Nu vor, nu au substanţă.
Se petrece însă ceva la modul secret şi discret cu pensiile speciale, dacă observaţi. Ca să nu ni se blocheze banii PNRR, ne facem că tăiem pensiile speciale. Se laudă în videoclip Adormitul din Pădurea Frumoasă, ce mai, se petrece, se taie pensiile speciale. Doar că sunt nuanţe şi le veţi afla în zilele ce urmează. Nu la militari şi poliţişti, doar la Justiţie şi nu aşa, cu barda, ci discret, în ani, ba le creşte vârsta de pensionare, dar între timp se acceptă primirea în corpul Justiţiei a ofiţerilor retraşi din servicii. Da? Să fim înţeleşi. Armata americană nu pleacă de la noi, că n-avem anunţuri oficiale, dar da, ea pleacă, se reduc trupele militare din Europa după ce am făcut aluzii că nu mai cumpărăm armament american. E şah. Ne panicăm degeaba, în loc să fim atenţi la alte cele. În plus, era calculată, măsura reducerii de trupe militare apărea şi în Project 2025 a candidaturii lui Trump. Dar dacă e veste bună? O scrie Hotnews citând New York Times: „Dar sfârșitul ordinii americane nu va fi urmat în mod obligatoriu de haos, scrie un profesor și autor, într-un editorial The New York Times. Ordinea mondială condusă de americani, care a existat cel puțin de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost mult timp precară. Sub președintele Trump, începe în sfârșit să se destrame, scrie Amitav Acharya, profesor de relații internaționale la American University of Washington și autor al cărții „The Once and Future World Order: Why Global Civilization Will Survive the Decline of the West”. Apropo, cotaţia aurului, „moneda de fugă” a investitorilor din toate timpurile în momente de criză, a crescut în 2025 cu 14%, ajungând la 3000 de dolari uncia pentru prima dată. Ne speriem sau ce?
Dar să revenim la noi şi la ai noştri. Oarecum. Odinioară legenda cinematografiei Jean Claude Van Damme n-a mâncat doar bătaie de la ţigani pe la noi, prin cluburi, ci a folosit şi fete traficate… aşa că e cercetat, clar nu mai vine să filmeze pe-aici filme de categoria a treia. A patra. Între timp, nimeni nu ia vreo măsură în criza oilor. Să ia ciobanii, dom’le, să şi le… mulgă, nu? Între timp, mor firme pe capete, deşi Ziarul Financiar dovedeşte cu cifre că întreprinderile mici şi mijlocii sunt cel mai mare angajator din economia românească, cu 40% din angajaţi. Bine, nu punem Statul, care ba reduce, ba angajează, ba face economie, ba nu prea. E indecis, vin Paştile, îl înţelegem, se gândesc la punţi, toţi strategii.
Drept pentru care, ca final, cităm din fenomenala poezie „Ţara mea” a lui Ion Pribeagu. Scrisă, atenţie, în 1915!!! „În ţara mea sunt tei şi plopi/Şi zarea-i diafană/Şi-n ţara mea jandarmi şi popi/Iau lefuri de pomană/Şi-n ţara mea sunt flori de myrt/Principiu sau idee/Sunt vorbe de păstrat în spirt/Expuse prin muzee. Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte multe/Şi pribegesc scrâşniri din dinţi/Dar cine să le-asculte?/Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege?/Când guvernanţii-s de carton şi Nepăsarea Rege?”
