8 Aprilie, zi perfectă de iarnă în Maramureș • „Poate că ne bate Dumnezeu, da’ și noi suntem proști…”

Nu că nu s-a mai întâmplat niciodată și nici că nu se va mai întâmpla: am avut pe 8 aprilie o perfectă zi de iarnă, după toate regulile. Ninsoare viscolită ici colo, țurțuri, zăpadă depusă, frig sadea. Avem și noi o contribuție? Ajutăm? L-am cita pe marele nostru Nicolae Steinhardt cu al său: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți”. Un mucalit din zona social media parafraza și spunea: „Poate că ne bate Dumnezeu, dar și noi suntem proști…” Oare?
Nu avem momentan răspunsul, în schimb iarna ne-a prins străbătând Țara Lăpușului, până la poalele munților Țibleș. Și dacă în Baia Mare doar curățam parbrizul de gheață, era frig și umed, deja pe dealul Pietriș ningea de rupea. Nu cât să ascundă gunoaiele aruncate în pădure, ici colo, ba pe alocuri se petrecea fix într-unul din cele mai pline cu leurdă locuri din areal. Zăpadă, gunoaie, leurdă. Un contrast grețos. Traversăm sate, în plină ninsoare, iar la intrare în Groșii Țibleșului viscolea în toată regula. Nici urmă de bivoli pe pășunile de la Rogoz și de la Suciu, ba până și berzele ce au făcut deja cuiburi se uitau nedumerite spre Sud… s-or fi grăbit? O explicație oficială există: „Administrația Națională de Meteorologie anunță un nou episod de vreme severă în România. Un ciclon nordic va aduce o răcire accentuată, cu lapoviță și ninsoare în mai multe regiuni ale țării. Temperaturile vor scădea semnificativ, iar în zonele montane se va depune un nou strat de zăpadă”. Așa cum mai de-o săptămână venea dinspre Sud val de nisip saharian. Da, au loc fenomene pe care unii nu vor să le accepte, deși le văd, le simt.
Planul nostru era să revenim spre Baia Mare pe la Băiuț-Cavnic, dar la cum ningea, ni se sugerează că poate ar fi mai bine să facem cale întoarsă, pe „drumuri bătute”. Totuși, nu ne abținem să nu revenim pe la Răzoare, pe drumul spre cătunul Groape, să abordăm Culmea Prelucilor. Am dat de alte cele însă. La intrarea în defileul Lăpușului, zonă protejată național, e un peisaj superb, în orice anotimp: o stâncă mare veghează intrarea în sălbăticie, pe râu este de departe cea mai frumoasă insulă din Maramureș, de pe Lăpuș. Urme de sălbăticiuni înscrise în nisip, culcușuri de căprioare în frunze, flori frumoase de primăvară, iar peste apă, de pe superba vale a Peteritei se vede leurda. Și toate ar fi superbe dacă…n-ar fi gunoaiele. Din drumul de Răzoare – Groape se aruncă cu nesimțire absolut orice fel de gunoi în pădure, spre rezervație cum ar veni, de la moloz la canapele la gunoi menajer. Intrăm să vedem din anume loc insula amintită, ne crucim. Aici era un grup de arbori seculari, fagi. Bătrâni, despicați, aproape imposibil de cuprins de doi oameni. Sunt tăiați. Marcați dar… există o lege nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili, care specifică destul de clar: au o circumferință minimă a trunchiului măsurată la 130 cm de sol în amonte conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege; au vârsta de minimum 160 de ani, stabilită în baza datelor înscrise în amenajamentele silvice sau a altor documente, precum și a determinărilor și măsurătorilor specifice, efectuate la data înregistrării arborelui; prezintă o valoare cultural-istorică pentru zonă și comunitate, fiind legați de un eveniment istoric sau de o personalitate, de o întâmplare istorică ori de o legendă. Tăierea și valorificarea arborilor remarcabili, indiferent de proprietate, sunt permise numai în următoarele cazuri: arborele remarcabil este complet uscat, cu excepția cazurilor în care extragerea lemnului mort este interzisă; arborele remarcabil este dezrădăcinat din cauze naturale, cu excepția cazurilor în care extragerea arborilor doborâți este interzisă; arborele remarcabil pune în pericol siguranța oamenilor și a bunurilor și nu există altă modalitate de a reduce acest risc, în urma unei evaluări făcute de către autoritatea responsabilă”. Nici vorbă. Sunt/ erau „doar” arbori seculari aflați pe stânca de la intrarea în zona protejată Defileul Lăpușului (conform Legii 5/2000). Nu se taie deloc pe versanții spre râu. Dar am sunat un silvic experimentat, care din eleganță pentru colegii săi s-a abținut, dar a confirmat că e secular. Am pus pe cioată bățul de mers, de pădurean, lung de 1.20 metri. Atât era, avea diametru de peste un metru spre 1.50 metri. Facem matematică, nu? Silvicii și matematicienii spun că circumferința se măsoară ca fiind diametrul înmulțit cu legendara Pi. Adică în cel mai rău caz, aveam acolo un metru ori 3,14, adică exact categoria Arborilor remarcabili la fag, de 350 cm circumferință. La 1,50 metri diametru, era deja 471 cm circumferință. Doi asemenea seculari au dispărut de-acolo, plus alți arbori, lăsând în urmă crengi și evident gunoaie. Pe o cioată de secular, era pusă parcă în batjocură, o casetă cu muzică populară, or fi și sărbătorit dezastrul.
Așa se face că da, „poate că ne bate Dumnezeu, dar și noi suntem proști…”. Q.E.D.