Am mai găsit texte scrise de departe, cu ChatGPT, despre Maramureş. Goale de conţinut dar da, scrise corect. Ne enervează amarnic, pentru că ele nu reflectă adevărul, decât şabloane. Data trecută, reacţionam la un text despre cât e de frumoasă Pădurea Crăiască de la Ocna Şugatag, când e oribilă, ba e şi loc de deversare canalizări şi ape sărate ale staţiunii şi pensiunilor. Acum, fosta televiziune serioasă revine, ba face şi trafic, cu un text care se numeşte pompos ”Vă prezentăm cinci locuri pe care să le eviţi dacă mergi în Maramureş”. Cum să nu dai click să vezi? Că vorba aia…te fereşti de rău! Când colo, cinci locuri sunt cinci subpuncte, generaliste, nu LOCURI. Drumurile secundare neasfaltate/Atracţii turistice comerciale/Obiective turistice neîntreţinute/ Barurile sau cluburile obscure/ Pădurile izolate fără ghid”.
Serios? Unu la mână, asta se potriveşte şi Canadei şi Vietnamului şi Australiei, nu doar Maramureşului. Doi la mână, dacă eşti turist serios, chiar cauţi drumurile secundare, pădurile izolate, fugi de atracţiile comerciale, ba şi de barurile obscure…deşi poate ai şansa să bei acolo horincă adevărată nu feştită, să mănânci ciorbă de burtă ca lumea. Întrebaţi-l (dacă mai puteţi, dar poate CHATGPT poate…) pe Anthony Bourdain, călătorul absolut prin lume, pe unde-a umblat prin Maramureş!
Hopa!
”Astăzi, deși vremea nu a fost de partea noastră, am ieșit din nou să stăm de vorbă cu oamenii din Șomcuta Mare, Ulmeni și Dragomirești despre importanța alegerilor prezidențiale și despre lupta noastră pentru revenirea la democrație. La Ulmeni, unde vor avea loc și alegeri pentru primar, oamenii ne-au transmis un mesaj clar, își doresc schimbarea și vor susține candidatul …! Românii s-au săturat de promisiuni deșarte și vor lideri care să le apere cu adevărat interesele.”
Mult succes, dragilor, doar că nu e chiar atât de uşor, acolo sunt moşteniri, minorităţi şi înţelegeri secrete cu ele…
Candidat întinerit la extremă
Ce mai, întinereşte văzând cu ochii. Sigur, bătrâneţea nu e un defect, nu asta spunem, cât că un pic de simţ al ridicolului ar fi binevenit. Din păcate, lipseşte tuturor candidaţilor. În foto, se văd două ipostaze extreme ale unui candidat. Una, poză reală de la miting, alta o glumiţă făcută pe Fb şi GPT, dacă tot se poartă filtrul…
Circus Maximus
Luminițe aprinse în Parlament pentru ca parlamentarii USR să își găsească principiile pierdute!
Teatrul Dramatic prezintă, câtuşi de puţin în premieră şi tragicomic sceneta “ne certăm de ochii voştri”, în timp ce leafa merge.
„La dezbaterea proiectului bugetului de stat pentru anul 2024 am cerut, de la tribuna Parlamentului, ca toți colegii mei din sală să aprindă luminițele pentru a-i ajuta pe colegii de la U… să își caute principiile pierdute. Pentru că toate principiile se termină pentru U… atunci când văd DNA pe interior. Este trist că la cea mai importantă dezbatere economică dintr-o democrație a participat un partid care respinge tocmai principiile fundamentale ce țin de respectarea statului de drept și de independența justiției”.
Aproape c-ar fi momentul unei coeziuni, credem. Că iar e bai, zic sondajele…
Alt candidat zice, nu gândeşte
Alt candidat, tot din cei cu şanse, zice aşa. Că taxele lui Donald Trump nu reprezintă un gest de ostilitate, ci un semnal pe care europenii refuză să-l înţeleagă. El cică l-a înţeles… De unde şi comentariile superbe ale oamenilor la articol.
„S-a trezit gânditorul neamului!/Ursarul ştie şi economie!/Dacă tăceai tot idiot rămâneai/Nu mai pupă bocancul, acum pupă crosa de golf…/Ăsta nu are o zi de muncă în viaţa lui dar descifrează semnalele economice”
Vox populi
Are dreptate românul? Şi normal, doar el este poporul. Simplu, nu cel ales, nu cel unit în cuget şi-n simţiri, nu cel înălţat. Îl ascultăm deci?
„Eforturi pentru dezvoltare și creșterea nivelului de trai. Mamă, ce discurs.. Cine aude și nu locuiește în România crede. Mințiți în campanie de mă apucă scârba…”
„This season of America is wild”
Ministresei Intotero care certa Teatrul Naţional pentru un spectacol curajos: Marş satanisto!/Demisia, soroşisto!, dar şi „Nu, arta nu trebuie să unească. Trebuie să surprindă, să încânte, să mire, să întristeze, să şocheze, să te rupă de cenuşiul cotidian şi să-ţi deschidă porţile imaginaţiei”
„E în sângele românesc să stăm cu capul plecat şi cu căciula în mână cât suntem la nevoie. Dar după ce trece hopul, să se ţină câte scuipături şi înjurături îşi iau de la noi… cel mai elocvent exemplu este experienţa noastră cu UE. În 90 ne-am fi vândut rinichii doar să ne ridice vizele, acum când suntem membri cu drepturi depline, Europa e marele nostru duşman care ne-a furat bogăţiile…”
Doru zice, adevăr grăieşte
”
Fie că ne place sau nu, Baia Mare are o istorie de fost oraș minier. Iar asta vine la pachet cu urmări pe care le simțim și azi. În primul rând din perspectivă a sănătății, iar mai apoi din perspectivă economică pentru că, după atâția ani, încă ne aflăm într-un proces de reconfigurare a economiei locale după închiderea acestei industrii. Administrația locală nu poate, însă, să facă totul de una singură. Nu putem să ecologizăm noi iazurile de decantare și perimetrele miniere și nu pentru că nu este responsabilitatea noastră. Sunt convins că nu doar eu, dar și colegii mei s-ar apuca mâine de treabă, indiferent că ține sau nu de noi. Ci pentru că nu dispunem de astfel de fonduri. În ultimii 10 ani, Maramureșul și, implicit, Baia Mare, nu au primit nici măcar un leu de la stat pentru ecologizare. Avem în schimb insolvența tergiversată a Remin, care deține azi clădiri emblematice în centrul orașului nostru, precum Centrala Minelor sau Hotel Maramureșul, dar și datorii de aproape 6 milioane de lei către Primărie”.
Chiar corect. Da’ şefu’, avem o întrebare, separat de speţă. Djetilin, cum zice românul vechi: dacă tot te-ai lăudat c-ai ajuns la zi cu datoriile, nu ne scazi înapoi taxele? Nu ni le trebuie înapoi, doar să mergem înainte printr-un pas înapoi, ca la tango?!?
Această pagină este un pamflet și trebuie tratată ca atare. Libertatea de exprimare a presei beneficiază, conform art. 255 Cod civil, de o protecție suplimentară, măsurile provizorii preconizate neputând opera împotriva jurnaliștilor decât în situații excepționale: prejudicii grave, atingerea dreptului la viață privată, evident nejustificată.
