Consilierii băimăreni au aprobat în această săptămână acordarea titlului de Cetățean de Onoare post-mortem lui Alecsiu Latiș, „primul protopop ortodox al orașului, ctitor al primei biserici ortodoxe din localitate, consilier local, viceprimar și senator”.
Părintele Dorel Michiș, de la Parohia Ortodoxă din Dănești, a studiat documente de arhivă și a adus la lumină o poveste de viață ce risca să fie uitată. În 24 aprilie va avea loc, la Biblioteca Județeană, lansarea volumului „Alecsiu Latiș – O viață de mărturisire, slujire și apostolat la Baia Mare” scris de Pr. Michiș Dorel, iar cei interesați vor putea afla mai multe despre viața și faptele părintelui Latiș.
Preotul Alecsiu Latiș din Baia Mare (născut la 26 iulie 1882 în Târgu Lăpuș) a fost numit „administrator” (Protopop) al Protopopiatului Cetatea de Piatră, care va deveni Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, în 1 octombrie 1924.
După numirea sa ca protopop, părintele Alecsiu Latiș a desfășurat o admirabilă activitate pe plan bisericesc, numărul parohiilor ortodoxe crescând la 35 de unități. În decurs de un deceniu, între 1925-1935, în regiunea Maramureș, s-a desfășurat un proces de revenire la ortodoxie de o mare intensitate și profunzime, încât a fost necesară cuprinderea credincioșilor într-o Episcopie. În 1931, rămânând văduv, protopopul Alexiu Latiș începe truda de organizare a Episcopiei Ortodoxe de Maramureș, cu sediul la Sighetu Marmației, fiind ales în Comisia ce urma să se ocupe de reînființarea vechii Episcopii de Maramureş. În 1937 a reușit ducerea la bun sfârșit a acestui ideal. Nu peste multă vreme, regimul hortyst a perceput Biserica Ortodoxă ca pe o instituție românească puternică, fapt pentru care, în perioada 1940-1945 începe pentru creștinii ortodocși din nord-vestul Transilvaniei un adevărat calvar care n-a ocolit nici tânara Eparhie a Maramuresului. Persecuția părintelui Alecsiu Latiș a culminat cu încarcerarea la închisoarea din Satu Mare. După expulzare, Alecsiu Latiș s-a stabilit la Sibiu, până în 1946. Sub povara celor 67 de ani de zbucium, necazuri, închisoare și război, trece la cele veșnice la 17 februarie 1949.
