În urma mediatizării făcute de Inspectoratul Școlar, la eveniment au participat mai multe cadre didactice. Personal, am fost interesat să aflu dacă ministrul va depăși bariera creată artificial de predecesorii săi, în anii democrației. Vorbim de reforma formelor fără fond (conținut) prezentă la granița dintre sistemul de învățământ comunist, preluat integral, și unul nou, a cărui restructurare și reorganizare se lasă așteptate. Cu mici excepții ce au vizat fondul unor probleme specifice școlii de azi, la conferință ministrul a pus în discuție doar tema „Lecții eficiente cu impact major pentru fiecare elev”.
Teoretic și ideal, așa ar trebui să fie toate lecțiile și, aparent, ministrul are dreptate. Școala de azi transmite elevilor mai mult cunoștințe teoretice, nu formează competențe, priceperi, deprinderi practice, nu lasă loc interpretărilor, încât informațiile dobândite să le fie de folos tinerilor în viață. După ce elevii de azi cu cititul nu stau deloc bine, la examene redau mecanic comentariile profesorilor de Limba și literatura română, deveniți mari critici literari. Analfabetismul funcțional și rezultatele obținute la testele PISA sunt dovezi ce situează școala românească la coada clasamentului. Numai că, provenit din mediul universitar, ministrul încă nu a avut posibilitatea să cunoască decât în mică măsură realitățile din preuniversitar. Sector ce reprezintă, numeric și diversitate, ponderea întregului sistem de învățământ. Profesorii de gimnaziu și de liceu știu că, într-o singură oră de curs, etapele competenței nu pot fi atinse cu întreaga clasă, nici măcar parțial, darămite aprofundate cu fiecare elev în parte. În schimb, toată suflarea școlii este conștientă că în sistem legea o fac examenele, ce confirmă doar teoretic competențele dobândite de elevi în anii de școală. La fel de bine se știe că performanța și competența cu toate etapele se realizează prin meditații făcute acasă, pe bani grei, cu alți profesori. Fenomenul trenează de peste o jumătate de secol și eliminarea lui ar fi unul dintre semnalele unui început timid de reformă. Am apreciat că ministrul a pus în discuție problema planurilor-cadru din licee, care indiferent de profil, trebuie reduse și adaptate opțiunilor elevilor.
Cultura generală se formează în gimnaziu, definit ca școală generală și învățământ obligatoriu. Dacă sunt interesați la ora actuală elevii, prin social media, în câteva secunde pot afla orice informație legată de lumea în care trăiesc. Însă, din cauza examenelor de Evaluare Națională, unde dictează româna și matematica, istoria, geografia, biologia, discipline ce asigură cu celeritate cultura generală, pe parcursul școlii, sunt neglijate de elevi. Pe de altă parte, reducerea planurilor-cadru la liceu ar însemna diminuarea normelor didactice și în rândul profesorilor ar genera nemulțumiri. Motiv pentru sindicate să iasă din letargia și somnolența iremediabilă.
Restructurări de fond necesită și sectorul universitar, de care în spațiul public nu se vorbește pe motiv că are autonomie. Într-un astfel de context, la absolvirea facultății, profesorii ar trebui să aibă o dublă specializare, formată din discipline înrudite ce cuprind cunoștințe interdisciplinare. Printre altele, ministrul nu a evitat să precizeze că se confruntă cu reproșuri venite din partea altor instituții bugetare sau din rândul opiniei publice. Afirm cu toată convingerea că profesiile în care oamenii sunt obligați să interacționeze cu semenii lor exclud orice formă de performanță. Elevii se comportă și reacționează diferit, nu sunt roboți, nici mașini cu comandă numerică programată.
În timpul mandatului, ministrul se va confrunta cu reacții nejustificate venite din partea părinților și societății civile. Funcția îi permite să iasă în spațiul public să afirme că educația nu trebuie transferată numai pe umerii școlii, absolvind alte instituții de responsabilitate. Familia unde se pun bazele educației, în loc să sprijine, sabotează școala. Pentru comportamentul deficitar al multor elevi nu numai școala este de vină. Nu degeaba, ocazional, mulți cetățeni se adresează elevilor cu apelativul „Așa vă învață la școală profesorii?”
Educația tinerilor revine deopotrivă cultelor religioase, instituțiilor care au obligația să asigure ordinea și disciplina. Unde sunt școlile de corecție de altădată pentru tineri predispuși nativ să facă fapte rele? Ministrul are obligația să renunțe la clișee publicitare de fațadă, menite să acopere problemele reale ale școlii. Firmele afișate la intrarea în multe școli generale nu au legătură cu școala europeană ce funcționează pe alte principii. În mentalul colectiv, nostalgia școlii din regimul trecut nu se bazează pe calitatea și performanțele deosebite ale sistemului adaptate cerințelor unei economii centralizate, de sorginte comunistă.
Opinia publică tânjește după ordinea, disciplina și personalitatea pe care școala a avut-o în societatea vremii, în actuala democrație pe cale de dispariție. Spre deosebire de foștii miniștri de profesie economiști, ingineri, juriști, ministrul psiholog lasă impresia că este hotărât să facă pasul necesar spre reorganizarea în conținut a întregului sistem. Ce șanse are, după opinia mea, pe termen mediu, niciuna. Din moment ce nici alte instituții ale unui stat putred și corupt nu au trecut prin furcile caudine ale unor reforme de profunzime, educația nu poate face excepție. Mai mult, ministrul trebuie să țină seama că școala are obligația ca prin pregătirea forței de muncă să stea la dispoziția economiei și societății, nu invers. Condiția este ca guvernările să aibă predictibilitate pe termen lung, să știe în ce direcție va merge economia și țara. Sondajele de opinie de mai mulți ani spun același lucru: România se îndreaptă într-o direcție greșită, prin urmare, o reformă făcută în învățământ ca un scop în sine ar fi total ineficientă. Mi-e teamă că reforma formelor fără fond va continua fără să fie deranjată de autorități.
prof. Vasile ILUȚ
