Filosoful și eseistul prof. univ. dr. Nicolae Iuga ni se prezintă cu o nouă carte: „Literatura perennis și revoluțiile culturale ale veacului din urmă” (Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2025).
O carte care, așa cum îi arată și titlul, este consacrată dimensiunilor perene ale literaturii și aplicării acestora la interogațiile general umane, coextensive cu întreaga istorie a umanității, în comparație cu convulsiile spirituale agonice din ultimul secol, cunoscute sub numele de „revoluții culturale”. Literatura poate fi numită și „știință”, desigur într-un sens figurat și stipulativ, atunci când e vorba de a cunoaște omul din totdeauna în profunzimea lui. Literatura singură poate fi și știința Răului nemotivat și radical din om (ca în cazul genului literar al tragediei), dar și știință a Binelui necondiționat (în cazul personajelor exemplare etic). Poate fi și știință a fericirii, ca eudemonism, dar și „știință” a morții, ca imaginar care, alături de credința religioasă, ne poate purta dincolo de hotarele lumii fizice, acolo unde nicio experiență nu ne mai poate spune nimic. Literatura se exprimă prin metafore, care sunt în realitate drumul cel mai scurt de la lumea văzută la cea nevăzută.
