O zi pe granița cu Ucraina • Poduri, treceri „secrete” pe granița Maramureșului cu Ucraina

Am avut curiozitatea să vedem cum e viața și… dacă este, pe granița Maramureșului cu Ucraina. Am cerut sprijinul Poliției de Frontieră și ni l-a dat cu drag, pe loc. Așa că am „privit peste gard” la vecinii greu încercați. De câteva ori, în mai multe locuri.
Prima abordare a graniței am avut-o în șantierul podului de la Tisa spre Biserica Albă, de unde v-am descris lucrările deja. Partea română și-a asumat singură construirea podului și a trecut dincolo, a împrejmuit cu gard șantierul și lucrează nestingherită. În zonă viața nu s-a oprit: pe partea noastră bălți cu pește sau foste balastiere, inclusiv celebrul lac Teplița, ba o fermă de viței Angus chiar pe graniță. Construcții ce sugerează turism sau săli de nunți etc. Am lăsat șantierul și ne-am îndreptat spre alt loc de graniță, podul de cale ferată de la Câmpulung la Tisa spre Ucraina. Are 250 de metri lungime, ceea ce-l face cel mai lung pod de cale ferată din Maramureș. Mergem spre el cu mașina, până la o balastieră, de acolo pe calea ferată. Cu doi ani în urmă, când cu războiul, se defrișa și se pregătea linia pentru folosire. Din păcate, din motive tehnice, ceva n-a funcționat, e linie de tip rusesc, orice ai fi avut de dus/adus trebuia transbordat undeva, probabil la Sighet în gară. Dar are istorie!

“Câmpulung la Tisa a fost legat la rețeaua de cale ferată pe 4 decembrie 1872, odată cu inau­gurarea tronsonului Bustzaháza (Buștîno/ Bustea) – Sighetu Marmației a liniei de cale ferată Debrecen – Satu Mare – Királzháza (Korolevo/Craihaza) – Sighetu Marmației. La sfârșitul Primului Război Mondial, Câmpulung la Tisa a devenit stație la frontiera cu Cehoslovacia. Ca urmare a celor două dictate de la Viena din martie 1939 și august 1940, întreaga linie ferată a trecut sub control maghiar pentru o perioadă de câțiva ani. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, granițele din anul 1938 au fost restaurate parțial, însă Ucraina Carpatică nu a mai fost retrocedată Cehoslovaciei, ci a fost inclusă în Uniunea Sovietică iar Câmpulung la Tisa a devenit stație la frontiera româno-sovietică. Căile Ferate Sovietice au schimbat ecartamentul liniilor, porțiunea de cale ferată preluată fiind trecută de la ecartamentul standard (1.435 mm) la ecartamentul larg (1.520 mm)” – conform wikipedia.
Am intrat pe calea ferată… e iar junglă acolo, în curând va fi iar impracticabilă. Am ajuns la podul efectiv de peste Tisa, ne-am oprit, am privit râul pe care curgeau sloiuri, am aruncat un ochi dincolo unde se vedeau rotocoale de sârmă ghimpată puse pentru tinerii lor fugari și…înapoi. Și case din satul Peri-Teceu. Nu e mare lucru de văzut, dar e păcat, odinioară aici era viață, trafic, dovadă stă căsuța de lemn a grănicerilor de odinioară, încă poate fi folosită. Ne aflăm de asemenea într-o zonă de protecție naturală, aici este o porțiune de protecție internațională a luncii Tisei, plin de păsăret migrator și nu numai.

Oficial, conform Agenției Naționale pentru Arii Protejate, „Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0143 Tisa Superioară cu o suprafață de 2.862 hectare a fost desemnată prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Situl Natura 2000 Tisa Superioară se întinde de la Valea Vișeului la est-până la Teceul Mic la vest de-a lungul cursului râului Tisa pe o distanță de 62 km – formând și frontiera de stat cu Ucraina. La Defileul Tisei, hotarul sitului se îndreaptă spre sud incluzând dealurile Măgura, Voloșeanca, Judelova acoperit în mare parte de păduri. Altitudinea sitului la est (Valea Vișeului) lângă Tisa este 338 și 204 m, la vest (Teceul Mic) punctul cel mai înalt de 944 m este Judeleva din dealurile Maramureșului. La Defileul Tisei la Cuzii pe o lungime de 2 km are contact direct cu Rezervația Naturală “Cuzii” din Ucraina, în partea dreaptă a Tisei. Situl Natura 2000 Tisa Superioară are habitate foarte variate, care trag după sine și o biodiversitate extrem de bogată. Datorită poziției Văii Tisei este un drum de migrație a păsărilor dinspre NE Europei spre SV, spre locurile de iernat (Balcani, Africa). Această direcție este urmată de majoritatea speciilor de păsări acvatice (gâște, rațe etc), iar primăvara direcția este inversă de la SV spre NE. Acest drum de migrație este urmărit de zeci de mii de păsări migratoare. Dintre aceste specii de păsări multe sunt semnalate pe anexele directivei de păsări ca specii de interes comunitar. Din acest considerent, situl Natura 200 Tisa Superioară este considerat ca arie de importanță avifaunistică.
Habitatele principale ale sitului sunt următoarele: albia râului Tisa, brațele active și părăsite, bălți formate din aceste albii părăsite, zăvoaie bine dezvoltate (Teceul Mic, Săpânța, Câmpulung la Tisa, Sarasău, Crăciunești), pajiști higrofile, terenuri agricole cultivate tradițional, intercalate cu pâlcuri de tufă, mărăciniș, arbori etc”.
Dar nu e ultimul punct din traseu. Am mai fi vrut să vedem lunca râului Săpânța la vărsare în Tisa, dar revenim, când va fi păsăret, mai la primăvară. În trecere prin Săpânța, Remeți, Teceul Mic, am mai văzut un capăt de pod dinamitat de germani la final de război mondial. Apoi, acel loc pe care îl văzusem până acum doar „din satelit”, de pe Google Earth. Ne-a încurajat și discuția cu președintele CJ Maramureș, ce sugera discuții cu partea ucraineană pentru un punct de trecere acolo. În satul Piatra, dacă intri pe o anume uliță, pe drum de piatră, ajungi… pe uscat, în Ucraina. Fiind foarte aproape de satul de dincolo, Iablunivka, am fost însoțiți de polițiști de frontieră. Practic, de unde ne-am oprit, e un podeț vechi de lemn peste o vale pe care o sari cu piciorul, apoi… case! Privești direct într-o uliță din sat, se văd femei cu copii de mână, scoși de la grădiniță, oameni cu treabă pe uliță. Viața își continuă oarecum cursul și acolo, deși numai ei știu ce au în suflet. Bărbații sunt la război sau nu mai sunt, adolescenții parcă n-ar vrea să crească, nefiresc. Să devină bărbați. Iar noile evoluții politice nu dau mari speranțe, după recenta întâlnire de la Casa Albă, unde liderul ucrainean a fost tratat cum n-a mai fost niciodată vreun șef de Stat. Spre deosebire de Londra, unde a fost primit cu urale…
Încheiem traseul nostru cu promisiunea că vom reveni, tot cu sprijinul oficialilor noștri, cu venirea primăverii. Acolo, în zona Miceu, pe culoarul Tisei, avem un loc unde înfloresc masiv narcisele! Fără să ai de urcat sus în munți. La fel, e de văzut păsăretul din lunca Săpânței, când revine. Și da, recunoaștem, atmosfera aceea de liniște cu furtuna de dincolo îți dă o stare de liniște-neliniște interesantă, un fior ce merită retrăit!