Profitând de temperaturile scăzute, am căutat feeria pe gheață din Maramureș. După temperaturi de -7, -10 grade Celsius, era imposibil să nu înghețe “ici colo”. Și ne amintim cum, într-un anume an de prin anii ‘90, pe acumularea Firiza s-au făcut drifturi și curse de mașini. Cum pe râul Lăpuș, în același an, oamenii au urcat cu tractoare pe râu în sus, după lemne.
N-am fost chiar acolo, la îngheț total, dar de căutai, aveai ce vedea în natură. Vă propunem în cele ce urmează un fotoreportaj, din cele mai interesante locuri încremenite. Dis-de-dimineață, am pornit în Defileul Lăpușului, de la Remetea Chioarului în sus, spre Împreunătura Lăpușului cu Cavnicul. Gheața era destul de groasă, te ține fără probleme. Dar da, salutăm anunțul Apelor Române, nu vă avântați, gheața are 5, maxim 10 centimetri, nu e de luat Lăpușul ca pe-o autostradă. Pe măsură ce intri în zona de stânci, cu maluri înalte, râul e total înghețat, mai puțin în vaduri, unde curge mai repede.
Acolo ai de ieșit de pe gheață și de ieșit în cărare sau de urcat pe versant. Am luat cu noi un rând de haine de schimb uscat, în caz de… dar și de toate pentru făcut focul pe loc! N-a fost cazul, am ieșit pe margine de câte ori a fost necesar. Ne-am oprit însă la Balta Neagră, acolo unde râul are cea mai mare adâncime, din cauza locului special, prins între două vaduri. Acolo, râul sapă la baza stâncii, ajungând la 5-6 metri adâncime. Acum, era înghețat cât vedeai cu ochii, minus vadurile. Sunetele însă… acele scrâșnituri și icnituri și mugituri de sub gheață îți sugerează să te abții de la prea mult umblat pe gheață. Pe apă…dacă nu vrei să umbli pe sub ea.
Mai sus era discutabil de pornit, clar aveai de urcat pe stânci ici-colo, ori toate pâraiele ce curgeau de pe versanți erau de gheață. A ajuns plimbarea de 4-5 kilometri, am revenit la civilizație cu șansa de a fi văzut râul total înghețat. Mai un tropăit de căprioare, mai un uliu, mai urme de castori pe mal de râu bocnă, dar ei nicăieri. A meritat drumul, să vezi natura înghețată total.
A doua zi, am repornit însă spre acumularea Firiza. La altitudine mai mare, mai la munte, am avut așteptări mari. Confirmate, pentru că, deși la barajul în sine, lacul nu e înghețat, de pe la mijlocul acumulării spre coadă, e bocnă. Atât de înghețat (cam 10 centimetri grosime..) încât pescarii umblau nestingheriți pe lac, ba aveau la ei sfredele cu care făceau copcă pentru pescuit. Nu un pescar, 5-10. Unii în dreptul cantonului silvic, alții dincolo, în coada lacului, spre zona de stânci. Iar subliniem… dacă n-aveți treabă, abțineți-vă, nu e musai să faceți mai mult de 2-3 pași pe gheață, „cât de un selfie”. Anii trecuți s-a murit acolo, riscul e de stop cardiac din cauza apei reci sau a hipotermiei.
Ce spun cunoscătorii? „Răspunsul la șocul termic. Tocmai ai spart gheața și acum respiri panicat, aspirând cu o probabilitate foarte mare și apă. Este un reflex autonom – organismul încearcă să inspire cât mai mult aer înainte de a se cufunda, dar în schimb aspiră apă. De fapt, aceasta este cauza principală a înecului în apele foarte reci. Adițional șocului termic există și fenomenul hiperventilării. Odată ce ai nimerit în apa foarte rece vei începe să respiri mult mai profund și mai frecvent. Deși acest răspuns fiziologic va scădea ulterior, panica îl poate continua. Hiperventilația prelungită poate provoca leșinul, iată de ce este important în asemenea cazuri să te concentrezi asupra respirației. Stopul cardiac. Căderea în apa rece poate provoca infarctul miocardic din cauza vasoconstricției (îngustării vaselor sanguine) bruște. Acesta este răspunsul arterelor la frig. Drept rezultat, inima trebuie să depună mai mult efort pentru a pompa sângele în tot corpul în asemenea condiții. Incapacitatea provocată de frig.
Aceasta se produce în 5-10 minute după cufundare. După ce supraviețuiești primei hiperventilații, va avea loc constricția vaselor de la membre, deoarece în așa fel corpul va încerca să păstreze căldura. Acest răspuns este dictat și de faptul că organele centrale vitale trebuie să fie păstrate la temperatură constantă. Eventual, nu mai ești capabil să înoți. Hipotermia. Dacă vei reuși să te agăți de gheață și să te menții pe linia de plutire, mai ai suficient timp pentru a supraviețui. De obicei, pentru a ajunge la o hipotermie ușoară este nevoie de minimum 30 de minute de aflare în apa rece. Pe parcursul primei ore vei tremura și te vei răci treptat. Așadar, ai timp pentru a cugeta asupra acțiunilor tale și a nu panica. Cu toate acestea, dacă situația nu se rezolvă, îți vei pierde cunoștința”. Teoretic, desigur. Și la Firiza se auzeau periodic sunete stranii de sub apă, de crăpături de gheață. Mai bine nu. Pe Lăpuș, parcă cineva rostogolea pietre sub gheață, era aproape de speriat sunetul. Aici, crăpa gheața, oricum de pe maluri aveai de coborât ca pe un ghețuș perfect spre actualul nivel al lacului. În Valea Romană, surpriză, cineva a săpat un bazin în lac și s-a îmbăiat în apa înghețată. La fel, aflăm, și la lacul Mogoșa. Amatori de senzații tari, poate pui de daci! Sau de ruși…
De la Firiza, am tot urcat să vedem cascade și văi înghețate, pe Valea Neagră, pe drumul spre Izvoare. Da, sunt, ba mai sunt și superbe. Acolo, pârâul Valea Neagră e înghețat total, la fel și firele de apă ce vin din munți. O imagine aparte are cascada cunoscută, de pe marginea drumului. Merită văzute. Nu de alta, dar am văzut deja ghiocei și primule, iar ceva mai spre centrul țării, oamenii pozează brânduși chiar. Semn că primăvara începe să se arate. Nu înainte de a ne bucura încă o zi-două, de ghețurile de odinioară… Sau măcar în poze.
Superb defileul in orice anotimp !