Anul trecut, se crea un pic de vâlvă în jurul cimitirului eroilor sovietici din Sighetu Marmaţiei, din vecinătatea Liceului Tehnologic. Pe scurt, o celebritate locală, cu care la acel moment am discutat, începuse reabilitarea şi primenirea cimitirului, iar Primăria a oprit lucrările în lipsa unor avize, acorduri.
Aparent, s-a trecut peste formalităţi, cimitirul este modernizat, gardul reabilitat, s-au făcut alei noi, mausoleul pare împrospătat sau curăţat, sunt depuse flori şi sunt lumânări acolo. Este un cimitir al soldaţilor ruşi din ambele războaie mondiale. Şi atunci, ca şi acum, de eroi numai de bine. Şi atunci, ca şi acum, momentul ni se pare unul uşor nepotrivit, în contextul în care România s-a poziţionat ferm şi evident de partea Ucrainei şi înfierează „eroismul” rus de ocupaţie.
Dar să vedem în ce a constat aportul sovietic aici, în Sighet, în cele două războaie mondiale. În Primul Război Mondial, frontul, din cunoştinţele noastre, n-a ajuns la Sighet. Dar da, bolşevicii au preluat puterea în Rusia în 1917, la Kiev se înfiinţa un Corp de voluntari cu prizonieri ardeleni şi bucovineni de pe front. Unii dintre voluntari au dezertat, unii au fugit acasă, alţii în interiorul Rusiei, fugind spre Rusia Ţaristă, nu se ştie soarta lor. Totuşi, în ianuarie 1919, ne trezim cu trupe ucrainene de ocupaţie, în Sighet şi spre Leordina. Dintre ei să fie „eroii” din cimitir, în urma luptelor de la Cămara?
Apoi, Al Doilea Război Mondial. Armata germană şi maghiară s-a retras dinspre Borşa, aprinzând fabrici, aruncând în aer poduri. Ca-n război, ce mai. Rechiziţionând animale. Din urmă, venea armata rusă rechiziţionând, evident. Maiorul Emil Zakarcenko a fost prefect al Maramureşului istoric, dar trupe sovietice au rămas puţine. Era foamete mare în Maramureş la acea vreme. Dar a urmat acea încercare de alipire a Maramureşului la URSS, respectiv Ucraina. Pe 28 ianurie 1945 are loc o adunare populară forţată, unde fuseseră aduşi muncitori de la fabricile şi minele de sare ce încă funcţionau. S-au trimis liste prin oraş, să se semneze alipirea…şi li s-a promis zahăr în schimbul semnăturii. Acţiunea nu reuşeşte, maramureşeni încolonaţi vin dinspre Borşa şi Valea Izei „să elibereze” Sighetul, dar sunt opriţi la intrare, de trupe ruse, se trag focuri de armă. Oare… de acolo să fie ceilalţi eroi sovietici, din Al Doilea Război Mondial?
Altfel, despre eroi numai de bine.
”Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii s-au pus de acord. Istoria e o minciună pe care nimeni nu o contestă” – scria Napoleon Bonaparte… şi mai spunea ceva, dar luaţi-o doar ca pe o glumiţă: ”Sunt suficiente patru gazete ostile ca să facă mai mult rău decât o sută de mii de soldaţi pe câmpul de luptă”.
