Am mai spus, și repet, nu sunt eu omul să pun paie pe focul realității. Dar dacă văd, și asta o fac și alții, scriu ce mi se arată în față. Și în ultimele săptămâni am avut parte de multe spectacole politice, care tulbură lumea. Adică o pun pe gânduri cu multe întrebări. Ca să ajung la păreri mai veridice am răsfoit presa foșnitoare, dar și cea online. Am ajuns la concluzia că taifunul este pornit de președintele american Donald Trump. Noua administrație americană, în pașii ei de a opri războiul din Ucraina, a pus capăt izolării internaționale a lui Vladimir Putin, a spulberat unitatea Europei, a pus sub semnul întrebării parteneriatul cu Uniunea Europeană. Au apărut vectori, greu de înțeles acum o lună, care indică orientări ale magnatului american către Putin și îndepărtării de aliații tradiționali ai Americii, iar aliații NATO se tem că Trump îi va face și alte concesii importante liderului de la Kremlin.
Cu o serie de declarații orgolioase, unele contradictorii, în primele lor incursiuni în Europa, colaboratorii lui Trump au alimentat îngrijorarea că locatarul de la Casa Albă va accepta multe din pretențiile lui Putin, chiar dacă sunt în defavoarea Ucrainei. Se vorbește pe față despre mișcarea frontierelor, pusă în discuție de expansionismul rus. Sugestiile americane de a exclude liderii europeni de la negocierile de pace privind Ucraina au declanșat alarma în multe capitale de pe continent. Franța a convocat, în două runde, lideri europeni la discuții pe această temă, la Paris.
Președintele american, voalat, schimbă sensul evenimentelor, încercând să-l reabiliteze pe Putin, acuzat de crime de război. Trump încurcă, cred că voit, actorii. Nu Zelenski a început războiul, ci Putin. Aici nu ne poate duce în confuzie, că a fost de față o lume întreagă. Liderul american a promovat, cu bunăvoință, politica externă a Rusiei. Refuzând coordonarea cu Uniunea Europeană în privința Ucrainei și absența Kievului de la întâlnirea de la Riad, americanii au mărit riscul ca Putin să preia tonul discuțiilor despre încetarea ostilităților. Asta face parte din răsucirea lumii și schimbarea ei. Nu în bine! America lui Trump vrea să bată palma cu dictatorul, este voie să-i spunem așa?, și să încheie o pace nefavorabilă Ucrainei, peste capul Europei.
Ca argument la părerile mele se adaugă discursul vicepreședintelui J.D. Vance care, pe un ton arogant, a spus că pericolul pentru democrație nu e reprezentat de Rusia, care a invadat o țară, își lichidează opozanții politici și sugrumă presa, ci prin țări din interiorul Europei. A fost amintită și România, că ar avea o democrație fragilă. Așa crede domnul Vance. Este vocea stranie a omului puternic. Cei mai pricepuți decât mine spun că structura imobiliară a lui Trump va face concesii lui Putin pentru a încerca să decupleze Rusia de China, chiar dacă îi vinde Ucraina. Până atunci, desparte SUA de Europa și își face adversari din mai toți vechii aliați.
Citesc comentarii care spun că doar în câteva zile lumea a trecut într-o nouă etapă, iar Europa trebuie să-și dea seama că vremea ațipitului confortabil sub scut american a trecut. America nu va mai sprijini Ucraina dacă Trump se solidarizează cu Putin. Ne așteaptă vremuri imprevizibile. Se vorbește și despre o nouă Yalta. Știm la ce dezastre geopolitice s-a ajuns, iar România a avut parte de consecințele acelei nefaste înțelegeri. O nouă Yalta înseamnă o nouă împărțire a lumii, o nouă ordine mondială. A-l legitima pe Putin în acest context mi se pare o orbire istorică. Dar mai cred că America nu este Trump, America are și etaje lucide, care înțeleg sensul real al evenimentelor.
Mi se pare de neînțeles atacarea lui Zelenski. Spune Donald Trump că președintele de la Kiev este un „dictator, un comediant de succes modest, care a convins SUA să cheltuiască 350 de miliarde de dolari pentru a intra într-un război care nu putea fi câștigat, care nu trebuia să înceapă niciodată, un război pe care Zelenski, fără SUA, nu îl poate rezolva niciodată.” Da, Trump îl umilește pe Zelenski, răsucind sensul evenimentelor. Nu Ucraina a început războiul, ci Rusia. Doamne, cum se minte din interese politice! Este un mare semn de îngrijorare. Potrivit consilierului prezidențial Cristian Diaconescu, rușii au cerut la Riad retragerea din Europa de Est, inclusiv din România, a bazelor americane. Au cerut și ca România să fie sub sfera de influență rusească. Americanii au refuzat.
Liderii români, în drept să ne lămurească, s-au prefăcut că ninge. Și până la urmă a nins mănos peste țară.
