Adriana trece prin momente grele. Tocmai și-a pierdut mama și cu toată durerea acestei experiențe, o mare mângâiere a venit tocmai din partea angajaților Spitalului Județean de Urgență Baia Mare, de la ATI, care au luptat alături de mama sa, pentru viață.
„Toți cei care s-au ocupat de ea au fost îngeri pentru ea!”, mărturisește Adriana, care dorește să transmită mulțumiri tuturor celor care au îngrijit-o pe mama ei în ultimele clipe de viață, ca pe un membru al propriei familii.
„Oameni dragi, buni și grăbiți vreau să vă spun că mi-am pierdut mama. Mulți veți zice ce-i cu asta, suntem mai mulți cu mame pierdute, se întâmplă. Ideea mea e să vă spun să fiți atenți la viață, ea trece ca un carusel. Bucurați-vă de orice moment cu persoane dragi, creați noi bucurii! Așteptând în aceste zile la ușa ATI, am văzut lacrimi, emoții, speranță pe cele mai triste chipuri. Sunetul aparatelor continuu te trezește la realitatea de care vrei să fugi sau să o schimbi. Unele dorințe se îndeplineau, altele nu. Ca și la ruletă în casino. În durerea mea a fost o mângâiere să văd oameni cu suflet și dăruire. Personalul medical nu are ecusoane sau nume, sunt doar niște ochi care se bucură pentru noi în tăcere când au grijă de dragii noștri și văd fărâme de schimbări în bine care deseori iau altă întorsătură. Trăiți intens pentru că la final viața nu e un cumul de ani. E suma tuturor secundelor în care ai știut că exiști cu adevărat” – ne spune Adriana.
Din povestea ei, am desprins câteva gesturi simple, dar umane, făcute de personalul Secției ATI, care au ajutat-o în acele momente grele, atât pe ea, cât și pe mama ei, Maria Roman.
„La ATI a fost îngrijită excepțional. O asistentă mi-a zis că mama avea ojă pe unghii și poate de aceea nu-i citește bine cititorul. Am adus a doua zi acetonă și mi-a spus să o las acolo. În următoarea zi, toate unghiile i-au fost șterse și tăiate, i-au făcut manichiura. O asistentă mi-a spus că s-a bucurat când a venit a doua zi la serviciu și a văzut că mama mea este mai bine. Doctorul mereu mi-a răspuns la toate întrebările și mi-au spus că au avut grijă de ea ca și acum ar fi făcut parte din familie. Au spus că au luptat împreună cu ea și că e nevoie și de Dumnezeu. Le-am spus că pentru mine, asta este o mângâiere” – povestește Adriana.
După mai multe zile, în care starea mamei sale continua să fie gravă, Adriana a început să facă pace cu gândul că cea care i-a dat viață ar putea să o vegheze în curând din cer.
„I-am spus că dacă nu mai vrei să lupți, nu mai lupta, du-te la buni. Dacă vrei să rămâi cu noi, rămâi cu noi. A mai luptat până sâmbătă, când a venit fratele meu la ea. A luptat ca să-l mai audă, sunt convinsă că l-a așteptat și l-a auzit și apoi s-a dus”, mai spune Adriana.
Pe această cale, ea le mulțumește “îngerilor” care s-au ocupat de mama sa: dr. cardiolog Ursu Mădălina, as. ambulanță Loredana Cont, dr. UPU Câmpean Rareș, dr. imagistică Anghel Ioan Dumitru, dr. ATI Dobocan Alex, dr. chirurg Ghenea Rodica, respectiv preoților Borca Vasile și Daniel Ioan Tirean.
