Cu multă înțelepciune și pedagogie duhovnicească, Biserica a rânduit ca în Duminica a doua din perioada Triodului să fie citită o pericopă evanghelică deosebit de ziditoare, care ne ajută să înțelegem cât de folositoare este pocăința pentru urcușul nostru sufletesc spre Înviere, ca ridicare din păcat și ca bucurie a întâlnirii noastre cu Hristos-Domnul, Cel care ne-a descoperit iubirea milostivă a Tatălui ceresc. Evanghelia Duminicii Fiului risipitor are o legătură deosebită cu însăși Taina mărturisirii și iertării păcatelor sau Taina Spovedaniei, care este, de fapt, Taina împăcării omului cu Dumnezeu.
În contextul lecturii biblice a Întoarcerii Fiului Risipitor, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel a evidențiat, prin comportamentul fiului risipitor, starea deplorabilă la care poate ajunge un om care se îndepărtează de Tatăl Ceresc.
Fiul cel mic, a spus patriarhul, a vrut să facă „experiența libertății ca înstrăinare de Tatăl Său și de casa părintească” și s-a îndepărtat de „starea libertății sănătoase” mergând în Țara depărtată (Luca 15:13), „în acel spațiu nedefinit al uitării de Dumnezeu și al vieții individuale fără repere spirituale”. „Când s-a făcut foamete mare în țara aceea a libertății, trăită ca înstrăinare sau uitare de Dumnezeu, tânărul risipitor, din om liber și bogat, a ajuns, pe neașteptate o slugă harnică și flămândă”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Momentul în care a conștientizat starea vrednică de plâns în care se afla a fost „șansa decisivă a tânărului care s-a pierdut cu firea” , deoarece „își vine în sine” (Luca15:15). Cu alte cuvinte, a spus Preafericirea Sa, „el începe să se ridice de la starea nefirească a îndepărtării lui de Dumnezeu, la starea firească, de comuniune cu Dumnezeu”, pentru că venirea în fire a însemnat „realizarea faptului că se afla pe un drum greșit care nu era un drum al libertății, ci unul al robiei”. Părintele Patriarh Daniel a explicat în acest context că urmările falsei libertăți sunt tragice: păcatul și moartea. „Pilda Fiului risipitor ne îndeamnă să ne pocăim mai mult pentru păcatele noastre și să ne împărtășim mai des cu Sfânta Euharistie pentru a ne bucura de primirea iertării, de înnoirea vieții și de lucrarea harului lui Hristos cel răstignit și înviat în noi, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”.
