În fiecare zi, la ore de maximă audiență, serialul adaugă noi episoade. Eșecul tuturor alegerilor de acest gen mereu a fost însoțit de conflicte și scandaluri. Apogeul l-au atins alegerile de la sfârșitul anului trecut al căror rezultat neașteptat după primul tur a pus pe jar președinția și instituții din sistemul judiciar.
Decizia CCR de reluare integrală a alegerilor a generat controverse, a divizat societatea, iar pe scena politică a provocat haos și isterie. Vinovată este Constituția, document depășit, care a dat alegerea președintelui pe mâna poporului, iubitor de suveranitate. O greșeală cu consecințe vizibile, după trei decenii și jumătate, în care democrația s-a erodat, nu consolidat. Soluția nu și-a atins scopul, a costat o grămadă de bani, iar de pe urma ei, românii nimic nu au avut de câștigat. Să ne amintim că scandalurile din toate campaniile electorale au continuat și după învestirea unuia dintre candidați în funcția de președinte. Situație complexă și confuză, în care inevitabil apare o întrebare. Dacă românii nu pot dormi de grija președintelui, de ce oficial nimeni nu a fost interesat să identifice motivele dorinței nețărmurite, de a-și alege fiul cel mai iubit dintre toți pământenii României. Apoi, la ce este bun președintele, când alegătorii merg la poarta Palatului Cotroceni și urlă ca din gură de șarpe: „Ieși afară, javră ordinară!” Înseamnă că Băsescu și Iohannis, în timpul mandatului, au fost doi câini vagabonzi, scăpați din lesă, nu președinți de țară. Pentru evenimentele din decembrie 1989, alți români înfocați pe Iliescu vor să-l bage la închisoare. 
Președinte cu două mandate și jumătate, ales în 1992 cu peste 80% din voturile alegătorilor prezenți la urne. În absența unor surse autorizate, din care să rezulte pasiunea românilor de a-și alege președintele, am apelat la exemple oferite de realitățile societății. Inițial, m-am gândit la sondajele de opinie, numai că datorită procedurilor complicate, unde la întrebări se răspunde cu da și nu, ele nu pot oferi informații. În comentariile sale despre prezidențiale, la începutul anului, analistul I. Cristoiu a spus un adevăr din care citez cu aproximație: „Fără să știe de ce, românii, popor ultraconservator, au nevoie de președintele-tătuc, a cărui menire este să ne vegheze liniștea și somnul”. O asfel de mentalitate nu se referă numai la Ceaușescu, ea s-a transmis ereditar de la generațiile interbelice, când în fruntea țării au fost regi, iar România era regat. Din întrebările adresate de reporteri unor alegători de ocazii, rezultă că aceștia nu au știut să-și motiveze în ziua alegerilor prezența la urne. Răspunsurile seamănă cu ale enoriașilor ce stau la coadă ore în șir să atingă racla cu moaștele sfântului așteaptă. Au votat ca în țară să fie pace, să trăiască mai bine, iar copiii și nepoții să aibă un viitor fericit și luminos. Într-o manieră ce ține de Evul Mediu s-au manifestat o parte din susținătorii lui Georgescu la protestul din 24 ianuarie. În speranța că va ajunge președinte, oamenii s-au călcat în picioare ca să atingă veșmintele făcătorului de minuni, trimis de Dumnezeu să aducă românilor bunăstare și fericire. Eu cred că o sursă oficială, dar irosită de aflare a adevărului, puteau fi dezbaterile televizate, cu invitați de „marcă” din rândul analiștilor politici, politicienilor de ieri și de azi, formatorilor de opinii. Degeaba, toți evită să pună în discuții eșecul alegerii președintelui de popor. Explicația este simplă, de regulă, candidații au fost produsul partidelor aflate la putere sau în opoziție, direct interesate de rezultatul alegerilor. 
Cu excepția lui Iohannis dezinteresat de căderea liberă a PNL și de soarta țării, la vremea lor foștii președinți au avut grijă de partidul care i-a propulsat pe funcția supremă. Când unul din candidați a ajuns președinte, de pe urma lui a avut de câștigat partidul, nu alegătorul cu ștampila pusă pe buletinul de vot. Nici mass-media nu a fost interesată să identifice motivele alegerii președintelui de popor. Televiziunile sunt politizate, finanțate de mogul, le place să întrețină scandalul, reușind să distragă atenția românilor de la problemele reale ale societății. Fără să fie o prioritate pentru țară, imediat se face anul decât mai multe posturi Tv rumegă subiectul prezidențialelor. Starea actuală debusolată a națiunii a sensibilizat inclusiv perdonalități de seamă ale societății. Deși oamenii nu pot fi acuzați de rea-credință nu au ezitat să adreseze românilor vorbe grele, ce ar trebui să-i pună pe gânduri, încât să schimbe mentalitatea. După opinia lor, au acceptat cu multă ușurință batjocura, umilința, minciuna, hoția, manipularea, incompetența, trădarea. Dar mai ales corupția, iar pe politicieni i-au lăsat să-și facă de cap. Așa este, numai că românii nu au fost pregătiți să înfrunte capcanele unor alegeri într-o democrație vulnerabilă, bazată pe obiceiuri comuniste. Analiștii politici spun că alegătorii care i-au dat votul lui Georgescu au votat antisistem. Adică au vrut să dea o lecție actualei guvernări PSD – PNL față de care manifestă silă, ură, lehamite, dispreț și nemulțumire. Sentimente îndreptate inclusiv împotriva parlamentului, guvernului, partidelor politice și bineînțeles justiției. Fără să iasă în stradă, la fel gândesc majoritatea românilor care, deși au votat cu alți candidați, sunt nemulțumiți de felul în care evoluează lucrurile în țară. Cert este că românii nu au fost pregătiți pentru confruntarea cu capcanele întinse de acest gen de alegeri. În campania electorală, relația dintre electorat și media nu a fost constructivă. În seratele televizate, nimeni nu a explicat românilor ce urmăresc mulțimea curentelor ideologice și jocurile de culise, aflate în spatele prezidențialelor. Dacă Ciolacu îi are consultanți pe Hrebenciuc și Becali, vai de mama lor prezidențiale! Mai mult, ca să fie credibili, candidații vorbesc pe placul alegătorilor, le spun ce vor ei să audă. După atâtea țepe luate de la foștii președinți, din proprie inițiativă, românii ar trebui să renunțe la dorința de a-și alege președintele. La alegerile recente, prezența modestă la urne de 52% a dat semnalul că alegerea președintelui de popor a fost un circ ce nu trebuie repetat. Războiul prezidențialelor o să țină până la primăvara, apoi totul va deveni istorie. Oricum, veștile despre alegerea președintelui în anii următori sunt bune. Ele încep să prindă contur, însă punerea lor în practică va avea loc abia peste 4-5 ani, odată cu alegerea viitorului președinte. În Parlament, se caută soluții, încât președintele să nu mai fie ales de popor, iar România să devină republică parlamentară. Bun sau rău, viitorul parlament nu are decât să se spele pe cap cu noul președinte. Nimic nu ar mai fi de adăugat, decât dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă! Și totuși, o știre difuzată zilele trecute era să-mi taie respirația. Dintr-un sondaj de opinie, rezultă că românii se consideră a doua națiune cea mai fericită din Europa. Fie că suntem duși cu pluta, fie cineva este interesat să-și bată joc de noi.
prof. Vasile ILUȚ
