Nu doresc să provoc panică printre cititori cu acest titlu, dar nici să adopt atitudinea struțului, când realitatea te lovește peste mână. Cât mi-a fost dat să înțeleg lumea în care trăiesc, am încercat să o descriu. Uneori reușesc, alteori alții o fac mai bine decât mine. Și nu mă feresc să le dau dreptate, făcând publice opiniile lor argumentate. O fac când puterea mea de pricepere a întâmplărilor presante rezonează cu convingerile mele. Care pot să nu fie sincrone cu părerile altora. Că eu nu dau verdicte, ci consemnez faptele. Răsfoind în aceste zile presa foșnitoare am citit un punct de vedere al juristului Valeriu Stoica, personalitate a lumii juridice de la noi. Domnia sa aprecia că multe pericole amenință democrația constituțională – regimul politic al lumii libere. Se pierde sensul valorilor care fundamentează acest regim politic, lăsând loc discursului populist și creșterea în sondaje a formațiunilor politice extremiste, fie de dreapta, fie de stânga.
Și asta în țări cu democrații consolidate. Cum este Franța, Belgia, Germania. Și Olanda este în cărți. La noi s-a urcat pe scară. Marea întrebare pentru mine: este bine sau este o prevestire a răului? Aici fiecare poate răspunde cu propria gândire. Cum s-a întâmplat și la recentele alegeri fără final. Punct și de la capăt. Opoziția, câtă este, continuă strigarea: turul doi, înapoi! O altă mirare este răspândirea noilor ideologii. Cum ar fi corectitudinea politică, renegarea tradițiilor istorice și culturale, nihilismul violent. Este cutremurător să auzi cum seniorii nației sunt făcuți paraziți și hămesiți. Și asta în țara în care credeam că omenia nu s-a stins. Mă feresc să dau sfaturi, ci îmi permit să mă frământ de unul singur.
Rămân credincios valorilor care pot salva țara și lumea. Nu pot fi indiferent să constat degradarea limbajului pe rețelele de socializare, în presă, în discursul public. Știu ce o să-mi spuneți. Adaptează-te la lumea în care ai intrat! Că vine tăvălugul peste tine. Și atunci mă întreb: la ce-mi folosesc cunoștințele pe care le-am acumulat într-o viață de om? Grea întrebare, dar și mai greu este răspunsul. Mulți intelectuali au tras repetate semnale de alarmă, să se afle că aceste pericole erodează libertatea și demnitatea omului. Cine ține seama de aceste răni? Am la îndemână soluția solidarității, a ținerii laolaltă. Dar din păcate se strecoară printre oameni multă ură, neobosită discordie. Da, dezbină și stăpânește!
O veche practică utilă unora și astăzi. Da, am intrat în anul marilor întrebări. În 70 de țări, care reprezintă mai mult de jumătate din populația lumii, au avut și vor avea loc alegeri. Cineva spunea că efectul a ceea ce alegem va dura 20 de ani! Nu în toate aceste țări sunt democrații, nu peste tot votul ține loc de voința oamenilor. Sunt convins că vor fi multe surprize. Analiștii, cu priceperea mecanismelor politice din diferite țări, au semnalat apariția unor personaje care nu își ascund sfidarea unor norme și reguli. Sunt pândite democrațiile consolidate. Asta mă face să privesc în istorie, la situații similare. Dar mai nou se spune că istoria nu se repetă. Credeți?
Creșterea numărului populiștilor din statele europene este o realitate. Ce sunt acești populiști? Îi unește stridența, sunt iconoclaști și energici. Văzuți de sus, par toți la fel, dar au diferențe între ei. Populiștii germani nu seamănă cu cei finlandezi, dar nici cu georgiștii și auriștii români. Ei ocolesc curentul centrist care a guvernat Europa, cu rezultate relativ bune în ultimele decenii. Și atunci de unde, și de ce, au apărut noii pretendenți la dregătoriile unor țări europene? Ar fi un semn al oboselii alegătorilor în fața unor clișee, a multor promisiuni din partea celor ajunși la putere, a neputinței de a oferi soluții.
Alegerile sunt un prilej de schimbare. Privești în jur și te superi că cei în care ai învestit încredere, la precedentele alegeri, te-au dezamăgit, ți-au înșelat așteptările. Au făcut mai multe pentru ei decât să împlinească promisiunile. Protestele unor categorii sociale, profund nemulțumite, sunt tocmai un dureros semnal de alarmă. Pe acest fond, apar populiștii care promit marea cu sarea. Așa urcă în sondaje acești excentrici politici, care au discurs, dar foarte puține soluții. Cum ne putem păzi de rătăcirile care și-au făcut loc în lumea asta? Onestitatea, domnilor, onestitatea! Adică, țineți-vă de cuvânt!
Dacă ai promis ceva poporului, ține-te de cuvânt! Și aici avem suficiente pilde de dezamăgiri la noi acasă. Doleanțele protestatarilor sunt tocmai acele așteptări amânate. Că nu poți să-ți bați joc de cei cărora le-ai promis! Nu pot fi trecute sub tăcere pericolele externe, care fac parte din anul marilor întrebări. S-au întors războaiele, precum păsările răpitoare. Evenimentele internaționale presează asupra celor interne, se intersectează cu nemulțumirile locale. Se vede că 2025 este anul nemulțumirilor și al stărilor nervoase. La noi, dar și în Europa. Curentele cu iz salvator pretind să pună frână coaliției răului și să dea o șansă lumii libere, pe temeiul clarității morale.
Ușor de zis, mai greu de făcut. Dar nu imposibil. Chiar în anul marilor întrebări. Cei care nu sunt capabili să poarte un dialog iscoditor cu lumea contemporană se refugiază în viziuni universaliste. Consemnez și instalarea recentă a președintelui american la Casa Albă. Care propune lumii măsuri radicale. Cu o undă de șoc până în România. Tot mă gândesc cum va arăta țara mea peste patru ani? Și nu uit pământul pe care calc. Aici este frumusețea lumii. Cu toate păcatele ei!
