Are deja o săptămână şi vrea să schimbe Lumea. Din păcate, abordând Lumea după chipul şi asemănarea sa. Donald vrea parcă să-şi scurteze prenumele şi să devină Don. Totul să se facă, oriunde, cum vrea el, de nu…ameninţă. De unde vin toate astea? Cum aşa?
Trimiterea pe care am face-o este la o conexiune cam îndepărtată cu.,. România. De fapt, cu nominalizarea la Oscar a actorului român Sebastian Stan pentru…rolul lui Donald Trump tânăr. Filmul “The apprentice”, pe care l-am vizionat în weekend, vorbeşte exact despre asta, despre cine a fost, cum “a devenit” şi despre omul care i-a fost mentor, nemilosul avocat Roy Cohn. Evident, preşedintele a încercat să facă să dispară filmul, drept pentru care…el a ţâşnit spre Oscaruri. Şi n-am bate foarte mult monedă pe el, dar da, trebuie văzut, veţi recunoaşte foarte mult din ce e el acum. Iar Stan joacă excelent, dar nu, nu va lua Oscarul pentru că ar fi prea mare vâlva. Ce am înţeles de acolo? Memorabil e principiul său de viaţă, iniţial o lecţie primită de la Roy Cohn, pe care apoi şi-a asumat-o ca motto, ca fiind de la el citire. “Regula unu… lumea e o aiureală, aşa-i? Atacă, atacă, atacă! Apoi, a doua. Ştii ce e adevărul? Ce spui tu, ăla e adevărul. Care e adevărul în viaţă? Neagă totul, nu recunoaşte nimic. Adevărat e ce zic eu. Atât. Şi trei, cel mai important…nu contează cât de încolţit eşti, niciodată, dar niciodată nu recunoaşte înfrângerea. Niciodată. Întotdeauna pretinde c-ai învins!” spuneau iniţial Roy Cohn, apoi Donald Trump, apoi Sebastian Stan, magistral.
Şi acum, înapoi la timpul prezent. În discursul inaugural, a anunţat că va fi un pacificator. În câteva zile, a început deportările (culmea, a fost votat masiv de minoritatea latino…), a cerut canalul Panama, a cerut Groenlanda ba chiar a sunat conducerea Danemarcei şi a ameninţat, ba ar vrea şi Canada. În câteva zile, s-a certat şi s-a împăcat cu China. S-a împăcat, s-a certat cu Rusia. A susţinut şi apoi a dat înapoi în relaţia cu Ucraina. A decretat stare de urgenţă la graniţa cu Mexicul, a trimis trupe. A suprimat cetăţenia americană a celor născuţi acolo din părinţi imigranţi. S-a certat deja cu Mexicul, Columbia şi Brazilia. Ba îi ameninţă cu taxe. Nu pe ei, pe noi toţi. A cerut Iordanului şi Egiptului să-i primească pe cei din Gaza să “se facă curăţenie acolo”… A redenumit unilateral Golful Mexic ca fiind Golful America. Evident, un deputat rus a tot propus ca Marea Neagră să se numească Marea Rusă şi nu, nu ironic. S-a retras din Acordul climatic de la Paris şi din Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Deşi-l are în dreapta pe creierul Tesla, a oprit subvenţia pentru fotovoltaice şi automobilele electrice şi a stimulat producţia de petrol. “Drill baby drill” a devenit cuvântul de ordine. “Foraţi, foraţi”. Dar vrea pe Marte. A lansat în cel mai bun moment o criptomonedă proprie cu care a făcut miliarde, destul de puţin corect politic…din care şi-a retras urgent banii când a început să cadă, lăsând investitorii cu buzele umflate. A prelungit existenţa TikTok în SUA deşi era clar că şi lor le face rău, doar cu gândul de a-i cumpăra. A eliminat măsuri de protecţie a diversităţii etnice, a eliminat principiul diversităţii din condiţiile de angajare. Demite răzbunător, angajează subiectiv. A închis site-ul Casei Albe în limba spaniolă deşi e cea mai vorbită limbă din SUA. A graţiat pe cei ce au atacat Capitoliul, peste 1000 de oameni. Vrea proiect de infrastructură de inteligenţă artificială, deşi a fost avertizat de pericole. A oprit subvenţia la medicamente pentru bătrâni. Vrea să desfiinţeze agenţia federală responsabilă cu intervenţia la catastrofe naturale, când California încă arde… Puşcăriaşii transexuali nu mai au corp de celule separate, sunt la comun cu bărbaţii…un deliciu pentru cei din urmă… Dar peste toate, a depus un amendament constituţional în Congres care să-i permită să candideze pentru a treia oară…
Nu zice nimeni că trebuie să vă speriaţi, la un moment dat se vor speria cei din jurul său. Într-o lună, e în stare să izoleze SUA, s-o lase fără aliaţi. De ce? Pentru că “Atttack, attack, attack”. Şi pentru că “What You say is the truth”. Şi “Never admit defeat”. În filmele vechi cu James Bond, întotdeauna era de luptat împotriva unor dictatori nebuni ce voiau să distrugă lumea şi apoi să conducă ce-a mai rămas. Cu Donald, Vladimir, Recep Tayyp, cu Viktor şi cu alţii de gen ce abia se nasc, abia prind curaj, cred că e vremea să scoatem supereroii de la naftalină, vom avea nevoie de ei!
