Bani mulţi, dar „nu facem ce trebuie și nu ajungem la niciun rezultat”
Recent, Asociaţia Go Green Resources şi-a concentrat atenţia pe situaţia de la iazul Bozânta, ”cel mai famat depozit de deșeuri miniere, alături de Iazul Central”.
Reprezentanţii asociaţiei susţin că este revoltător „modul în care a fost întocmit proiectul închiderii, care este rostogolit de foarte mulți ani și fără să se ajungă la un rezultat”.
”Proiectul nu respectă prevederile principiilor din normativul tehnic, nu analizează experiența tristă a modului în care au fost închise celelalte iazuri din județ sau din țară, nu învățăm nimic – nici din greșeli și nici din reguli. La aceste construcții trebuie studiată stabilitatea fizică și stabilitatea chimică. Pentru stabilitatea chimică nu s-a realizat impermeabilizarea, fapt ce duce la scurgeri de ape acide încărcate în metale grele. În mod surprinzător, autoritățile nu sancționează aceste surse de poluare, deși au trecut prin proiectare, aprobare/ expertizare și construcție/ recepție”, spun cei de la Go Green Resources.
Cea mai intrigantă soluție din proiect o reprezintă „depozitarea unei cantități impresionante de piatră de carieră, numită de proiectanți anrocamente (termen neadecvat, poate piatră spartă în mai multe sorturi…). Nocivitatea acestui iaz este dată de amplasament (în proximitatea zonelor de locuit), prin praful sclerozant antrenat, apele toxice care se deversează în rețeaua hidrografică și sunt transportate pe distanțe mari. Însă, cea mai nocivă situație o reprezintă neputința de a-l securiza ori valorifica, mai ales în contextul actual al crizei metalelor și mineralelor”, adaugă oficialii asociaţiei.
Ca o concluzie, reprezentanţii Go Green Resources afirmă că astfel de proiecte duc la costuri foarte mari – zeci de milioane de euro, dar mai grav este că „nu facem ce trebuie și nu ajungem la niciun rezultat”.
