Măi…Eminesc-ologilor!!
Deci să începem cu începutul: l-am cam comemorat, nu sărbătorit pe Mihai Eminescu, în săptămâna ce-a trecut, graţie exceselor de zel, iar politicienii, dragii de ei, au luat o pauză de la Biserică, de la promisiuni şi au devenit cei mai mari iubitori de Eminescu, deşi în şcoli transpirau la auzul numelui.
Înainte să începem să-i cităm, SUBLINIEM CĂ IUBIM opera lui Eminescu, de la poeziile simple, minimaliste, la opera sa complexă şi da, şi munca sa aspră din presă. Însă el, omul, a fost unul chinuit.
Şi acum, politicienii autohtoni. „Au trecut 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai mari poeți și români, a cărui viață și cuvinte scrise sau vorbite au primit recunoașterea binemeritată mult după ce n-a mai fost”. „Ziua Culturii Naționale și marcarea a 175 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu. Astăzi sărbătorim două momente extrem de importante: Ziua Culturii Naționale, un prilej de a celebra tot ce înseamnă creație, tradiție și identitate românească și 175 de ani de la nașterea geniului literar Mihai Eminescu. Eminescu nu este doar…(blabla)” Reprezentanții A… au adus un omagiu poetului nostru național și au subliniat importanța valorilor și tradițiilor românești în formarea generațiilor viitoare. Așa cum spunea Mihai Eminescu: „Nu sperați la străini! Nici unii, nici alții nu au dorul și sufletul românesc.” – o lecție care rămâne la fel de actuală și astăzi”. Mai vreţi? „În Anul Eminescu, în care sărbătorim 175 de ani de la nașterea marelui nostru poet național, Ziua Culturii Naționale are valențe speciale. Cultura este pilonul identității noastre naționale și acest principiu m-a ghidat…, în care am reușit să demarez proiecte culturale valoroase pentru patrimoniul local, cuprinzând reabilitarea tuturor muzeelor din patrimoniul județului”
Buuun. Şi-acum, adevărurile. Nu s-a născut pe 15 ianuarie. Într-un registru al membrilor Junimii, însuşi poetul scria ca loc al naşterii Botoşani şi data 20 decembrie 1849. În registrul şcolii primare era trecut ca născut pe 6 decembrie 1850, la gimnaziul din Cernăuţi era trecut ca fiind născut pe 14 decembrie 1849. Sora sa, Aglae Drogli, în scrisoare către Titu Maiorescu, scria că Mihai s-a născut pe 20 decembrie 1849. Pe o psaltire veche, tatăl său notase: „Astăzi, 20 decembrie anul 1849, la patru ceasuri şi cinsprezece minute evropeneşti s-a născut fiul nostru Mihai”. Continuăm? Nu de alta, dar şi presa noastră prostovană idealizează de rupe. „Un altfel de portret al poetului: Nu bea, nu fuma, nu juca cărţi, era ca o fată mare”. Zău??!? Păi interesant, că scrie însuşi Eminescu, în propriul jurnal, că avea „datorii mari pentru chirie, la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea”. Ba scrie părinţilor şi cere bani şi se plânge de lipsa unui pardesiu, la Viena. Dar să nu mai ascultăm politruci şi neaveniţi ori jurnalişti lingăi. Ce zicea Ion Luca Caragiale despre el? „Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas: vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru, mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit întotdeauna de toate; aci de-o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! Fericită pentru artist, nefericită pentru om!” Descrierea coincide cu bănuielile că Mihai Eminescu a fost victima unui grav malpraxis, era tratat dur cu mercur pentru sifilis, ori pentru manie acută, în timp ce el era bipolar şi suferea de psihoză maniaco-depresivă. Revista Historia vine cu alte date în plus, care subliniază chinul omului Eminescu. Pe 28 iunie 1883, înainte de boli, Eminescu ar fi fost arestat şi internat la ospiciu după ce, la Capşa, ar fi ţinut un discurs politico-socialo-naţionalist şi înfierbântat, ar fi scos un pistol şi ar fi strigat: Vreau să-l împuşc pe rege! Dar să revenim la adevăruri şi la propriile spuse ori ale celor din jurul său. A trăit o vreme într-o şură a hanului Bacala din Iaşi, despre care spunea el într-o scrisoare că este „o hulubărie puţin recomandabilă din orice punct de vedere. O tristă iarnă mă aşteaptă şi o tristă viaţă”… George Călinescu redă acea perioadă în care Eminescu era bibliotecar la Biblioteca Centrală: „Bea fără cumpăt şi împins de un instinct erotic congenital, bântuia cafeurile chantante pierzând nopţile şi istovind ultimele energii sufleteşti. Lăsa biblioteca cu uşile deschise şi-şi însuşea garanţiile băneşti pentru cărţi. Ba cerea bani, dintr-o teroare lăuntrică, nu numai prietenilor ci şi necunoscuţilor. Îmbrăcat într-un palton livid din buzunarele căruia scotea alune pentru a le ronţăi şi cu o pălărie înaltă pe cap, era văzut asediind femeile, de pildă curtezanele germane de la hotelul Vanghele”, scrie George Călinescu.
Şi n-am fi scris toate acestea despre marele poet, cât că îl preferăm uman, nu perfect şi tare am vrea să nu vă mai confundaţi în crez, minte, inimă şi literatură cu el, stimaţi politicieni. Doar era orice NU sunteţi Dvs şi viceversa!! Drept pentru care vă dedicăm din suflet poeziile marelui Mihai Eminescu, în speţă „Pune capul” şi „Ia te dă”. Cu multă plăcere!
Avem bani, doar că n-avem
Cităm. „La ultima rectificare a bugetului pentru anul 2024 am făcut tot posibilul să încheiem anul fără să lăsăm datorii semnificative pentru 2025. Din păcate, am preluat o vistierie aproape goală, dar cu foarte multe plăți restante atât la nivelul instituției județene, cât și în cadrul instituțiilor subordonate.Pentru că nu dorim să ne mai confruntăm cu astfel de probleme în viitor, ne-am propus ca în 2025 să urmăm principii clare care să reducă risipa bugetară și cheltuielile inutile”. Ia să vă vedem!
Sutele de mii de patrioţi care n-au fost chiar atâţia
Protestul care n-a fost cică al A… a primit postere A… pe Fb, cu lume şi cu titlul „Mulţumim!” Adică… a fost popular sau de partid? Ştim c-aţi plecat cu autobuze, aliniaţi, ba chiar aţi făcut o figură frumoasă acolo, cu brondoşul, cu costumele populare, bravo! Dar… adevărul, domnilor, adevărul? „Ieri, românii au demonstrat că sunt o forță unită! Peste 100.000 de oameni din toate colțurile țării și Diaspora au participat la protestul istoric din București pentru democrație, alegeri libere și respectarea voinței poporului. Maramureșul a fost bine reprezentat, atât prin delegația oficială care a făcut drumul spre București, cât și prin numeroșii maramureșeni din Diaspora care s-au alăturat acestui demers național. Împreună, am arătat că nu mai tolerăm minciuna, abuzuri(…)”. Deci?
Make Transylvania great again!
Măcar de ar face aşa toţi politicienii. Un partid de minorităţi se laudă: ”După peste 50 de ani, s-au efectuat plantări masive în parcul Regina Maria. Plantările vor continua și în acest an, dorința este ca în 4 ani să plantăm peste 4000 de arbori, atât în parcurile din oraș, cât și în cartiere respectiv pe aliniamentele stradale”. Facem Maramureşul pădure înapoi, cum l-a găsit regele Emeric în 1199? Şi apoi plecăm? E o variantă!
Această pagină este un pamflet și trebuie tratată ca atare. Libertatea de exprimare a presei beneficiază, conform art. 255 Cod civil, de o protecție suplimentară, măsurile provizorii preconizate neputând opera împotriva jurnaliștilor decât în situații excepționale: prejudicii grave, atingerea dreptului la viață privată, evident nejustificată.
