Blocarea posturilor în sistem afectează Serviciul Public Salvamont Maramureș, unde deficitul de personal începe să-și spună cuvântul. Conducerea instituției spera ca anul acesta să poată fi angajați colegi noi, pentru a-i mai degreva pe actualii salariați, însă Ordonanța Trenuleț a schimbat acest lucru.
În momentul de față, Serviciul Public Salvamont Maramureș are doar 18 angajați, când normativele spun că ar trebui să fie cel puțin 36. Varianta de a folosi voluntari nu este una viabilă, explică Dan Benga, managerul Salvamont Maramureș.
„Asta este cea mai mare problemă a noastră, iar noi ne așteptam să mai aducem niște oameni. Noi lucrăm și cu voluntari, dar ei vin benevol și în afara orelor de lucru. Dacă se ivesc acțiuni de salvare, ar putea să vină seara sau după-masa. Asta e o soluție foarte bună pentru patrulările preventive, pe care le facem pe pârtiile de schi. Este însă exclus să poți să lucrezi doar cu voluntari. Ai nevoie de oameni dedicați 24 din 24, 365 de zile pe an. Pentru că nu se știe niciodată când primești un apel de urgență. Noi știm când plecăm la o acțiune, dar nu știm când ne întoarcem. Problema este că, după ce vine un apel de urgență, mai nou, avem între timp alte apeluri, pe perioada intervenției. Atunci trebuie să vezi cum faci, e complicat, ține de un fler pe care trebuie să-l ai la momentul potrivit, pentru că aici vorbești de viața unui om și nu ai voie să dai rateu. Eu cred că s-ar putea găsi la nivel de guvern o soluție, prin care structurile de salvare să nu fie afectate de această ordonanță. Unui voluntar eu pot să-i plătesc o indemnizație de hrană de 80 lei. Asta înseamnă că-și riscă viața, pentru 80 de lei, banii nu-ți ajung nici de sandviciuri, apă, suc, cafea”, a declarat Dan Benga.
Un alt aspect, pe care mulți nu-l cunosc, este faptul că atunci când pornesc în acțiunile de salvare a celor rătăciți pe munte, salvamontiștii cumpără din banii lor mâncarea sau băuturile pe care le oferă celor care solicită ajutor. În general, aici vorbim de tinerii ucraineni, care stau zile în șir pe munte și adesea nu mai au provizii, sunt înghețați și la capătul puterilor.
„Noi, de fiecare dată când mergem în munte, ducem sandviciuri făcute de noi sau de familiile noastre de acasă, pentru că oamenii aceia aflați de multe zile pe munte au nevoie și de altceva, nu doar de o îmbărbătare și de o bătaie pe umăr. Noi nu avem bani de protocol și nu avem dreptul să cheltuim bani pentru așa ceva. Nici asta nu ar fi o problemă dacă am fi oameni suficienți”, a mai explicat Dan Benga.
