În 6 ianuarie, este sărbătorit praznicul Botezului Domnului. În limbaj teologic-liturgic are și denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). În această zi ne amintim de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a venit la Iordan ca să fie botezat de către Ioan.
Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviință, ca să primească cineva vrednicia de învățător sau de preot înainte de această vârstă.
Împlinind 30 de ani și venind vremea să Se arate lui Israel, atunci ,,a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”, trimițându-l să înceapă a boteza cu apă. Ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. Atunci, a venit la Iordan și Iisus, din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Și L-a cunoscut Ioan cu duhul și se smerea pe sine, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”.
După Botezul Său, Domnul a ieșit îndată din apă. În acel moment I s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel. Pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”.
