– (Urmare din nr. 10541) –
Părintele Simion Felecan l-a însoțit pe episcopul-vicar de la Cluj și în 7 noiembrie 1973, la prima vizită făcută la Rohia după hirotonirea sa în treapta de arhiereu. Își amintește că, la poarta mănăstirii au fost întâmpinați de o mulțime de oameni cu lacrimi în ochi, bucuroși și emoționați de reîntâlnirea cu fostul stareț al Rohiei. Bucuria era și de partea Preasfințitului Justinian care nu mai contenea a împărți binecuvântări. De asemenea, la un moment dat a scos o pungă de bomboane pe care le procurase din Dej și pe care a început să le împartă credincioșilor, în același timp sărutându-i părintește pe frunțile asudate de trudă.
„Îmi aduc aminte de niște sfințiri de biserici unde am fost cu Preasfințitul Justinian. Maramureșul l-am colindat tot. Nu cred că este sat unde să nu fi fost. Preasfințitul Justinian mergea mai ales acolo la Rohia. La prima liturghie pe care a făcut-o la Rohia după ce a fost hirotonit episcop, eu l-am însoțit cu părintele Moraru. Toate aceste momente le-am notat în jurnalul meu. A fost ceva absolut extraordinar. A anunțat starețul de acolo că vine și toată Rohia și oamenii din satele de acolo din jur care l-au cunoscut și știau și plângeau după el că li s-a dus starețul au venit să îl întâlnească pe episcopul-vicar de la Cluj. A fost o sărbătoare fantastică. Ca o zi de Paști. Țăranii intrau în fiorul și în filonul acela sacru. Vedeau omul adevărat din el și preotul adevărat și episcopul adevărat. Aici e partea esențială. Preasfințitul Justinian, starețul Justinian a fost într-adevăr o fântână a darurilor. El a fost un om foarte luminat, un om foarte normal”, a punctat părintele Simion Felecan.
Pe de altă parte, părintele Simion Felecan a remarcat că părintele Justinian știa să se sincronizeze perfect cu interlocutorii săi. Cu cei care aveau o cultură vastă vorbea pe aceeași frecvență, la fel proceda și cu oamenii simpli din popor. Știa să le vorbească pe graiul lor simplu, pe sufletul lor, astfel încât rezona cu semenii săi, indiferent de categoria socială din care făceau parte. Iar oamenii nu îl mai uitau, îl îndrăgeau și îl purtau în inimi pentru veșnicie.
„El era omul care așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: Faceți-vă tuturor toate. El când mergea la țară vorbea țărănește, când veneau scriitori și personalități vorbea intelectual pentru intelectuali, elevat, frumos, se raporta la scrieri importante. Când mergea la țară se identifica cu țăranul și vorbea simplu, pe înțelesul tuturor”, a mai spus părintele Simion Felecan.
(va urma)
