Mai țineți minte discursurile fostului președinte Nicolae Ceaușescu, în pură limbă de lemn? Întotdeauna se adresa cetățenilor români , maghiari, germani și de alte naționalități. Ce s-a schimbat, la noi? S-a schimbat ceva? Recensămintele zic una. Realitatea din județ, alta. Șerpuim puțin printre realități, comunități?
Oficial, în urma recensământului din 2021, Maramureșul are 542.475 de locuitori. Eram 510.110 în 2011 și 540.099 în 1992. Dar am fost și 317.304 în 1930. Acum, dacă vă uitați la satele pustii, dacă acceptăm de bune datele autorităților locale ce recunosc neoficial că 30% din populație este plecată la muncă în străinătate, nu suntem 542.000. Se vede la vot, așa cum tot la vot se vede că sunt milioane de români acolo, în vestul Europei, nu-s aici. Dar povestea noastră se îndreaptă spre multiculturalitate, spre etnii, spre popoarele care au viețuit aici, la noi. În acest moment, zice cel mai recent recensământ, am avea 23.153 de maghiari și 11.881 romi. În 2011, aveam 32.618 maghiari și 12.211 romi. Dar am avut și 53.583 maghiari și 899 romi, în 1966. Cum așa? Simplu, la fel ca acum, nu s-au declarat romi, din diverse motive.
În Ardusat abia dacă se declară romi, se trec români, cum în Coltău se declară maghiari. Au motivele lor. Părerea noastră e că minoritatea romă este prima ca număr din listă, în acest moment. Avem comunități de peste 1.000 de suflete în Ulmeni, Coltău, Șomcuta Mare, Baia Mare, Coroieni etc. Ce alte minorități mai avem? Păi cea ucraineană este masivă, suntem județul cu cea mai mare populație ucraineană. Avem acum 25.690 de ucraineni, însă doar 548 de germani. În 1930, cifrele celor două minorități arătau așa: 19.249 ucraineni și 3.655 germani. Cea mai mare comunitate germană din Maramureș, cartierul Țipțerai, din orașul Vișeu de Sus, este acum cartier majoritar românesc, abia-abia mai auzi limba germană. Istoria a fost nemiloasă cu unele minorități, e cazul germanilor, dar și al evreilor, la noi.
Însă avem surprize, au apărut nuanțe interesante, nații neașteptate. Pe unele le-a adus globalizarea și libera circulație. Altele? Nu știm. Avem însă 13 turci, 17 ruși, nici un tătar deși peste secole au tot bântuit pe-aici. Meritam măcar un tătar… Dar am avut și momente și recensăminte, în 1955 și 1966, când n-am avut niciun turc, dar am avut 150-160 de ruși! Mai avem 15 sârbi, 14 slovaci, nici un bulgar, dar în 1992 am avut 82 de sârbi, 34 de slovaci și 10 bulgari. Avem și 10 greci. În schimb, populația evreiască a scăzut masiv, tot din cauza istoriei zbuciumate a locurilor. De la exodul dinspre Ucraina, când aveam 41.289 de evrei în 1930, a urmat deportarea apoi plecarea celorlalți spre Israel, ca acum să mai avem 52 de evrei în Maramureș. Numărul lor crește, se înzecește, în fiecare vară, când e tabăra aceea a hasidicilor de la Sighetu Marmației. Dar nu ajunge la cifrele de odinioară. Cehi am avut, nu mai avem. Polonezi aproape c-ar fi trebuit să avem, dat fiindcă odinioară am avut aici, în munții Maramureșului, graniță cu Polonia… Avem 10 polonezi, dar în 1930 aveam 79. Armenii sunt o altă prezență interesantă, și ei plecați în lume de ici-colo, ca evreii. Am avut 28 în 1930, interesant, acum avem… 47! Cât despre acel clasic “și alte naționalități” al președintelui comunist de mulți încă regretat, am avut peste ani ba 43, ba 17, 206 persoane de alte naționalități, ca acum să avem 590, inclusiv africani și asiatici. Nu sunt trecuți în recensământ amărâții de muncitori veniți din îndepărtata Asie, mai ales că probabil sunt în trecere, nici fugarii migranți de aiurea. Că am avea și nepalezi, srilankezi. Dar îi vezi la marketuri, ei există, conviețuim. Fără probleme, nu „mănâncă” pisicile și câinii ca-n Statele Unite. Și acolo doar în campanie electorală…
Cum arată acum în realitate Maramureșul, privind coloratura? La fel de interesant ca cifrele de mai sus. În viață, e cam altfel. Avem acel interesant Culoar al Tisei, unde avem o comună ucraineană urmată de una românească, de alta maghiară și iar una românească, urmate de orașul Sighet care are din toate cele de mai sus. Inclusiv fugari ucraineni, dar și o interesantă mutație, în vechile case ale evreilor din centru stau acum romi, majoritatea ocupați cu micul trafic de țigări. Avem apoi populație majoritar ucraineană în Bistra și Rona de Sus, pe Valea Vișeului-DN18, cu observația că, în Rona, singurul sat aparținător, Coștiui, e majoritar maghiar! Apoi pe Valea Ruscovei avem cea mai mare densitate de populație ucraineană, comunele Ruscova-Repedea-Poienile de sub Munte, cu 20.000 de locuitori, din păcate marea majoritate plecați la munci în lume, din cauza lipsei de ofertă aici, la ei acasă. Orașul Vișeu e alt Babilon, ca Sighetul, sau cel puțin a fost, aici conviețuiesc români, germani, ucraineni și nu numai. Chiar și Borșa are particularități de gen. În Baia Borșa există câteva sute de maghiari într-o comunitate închegată cu secole în urmă. Se adaugă romi, peste tot, dar nu foarte mulți în Maramureșul istoric, acolo oamenii sunt ceva mai dârji, nu foarte deschiși „la nou” vecin. Valea Izei e în mare parte românească, dar la rându-i depopulată.
Dincoace de munți, minorități germane, poloneze, cehe, au avut și Cavnicul, și Băiuțul, zone miniere. Țara Lăpușului are un sat majoritar maghiar-Dămăcușeni, dar și comunități mari de romi, mai ales legendara Ponorâta de la Coroieni, de unde încă se practică plecatul cu căruțele, în căutare de fier vechi, mai nou de PET-uri. Chioarul și Țara Codrului stau similar, puțini maghiari, mulți romi, cu un nucleu major pe Calea Mireșului dar și la Ulmeni, în Chelința și Țicău. Atenție, aici nu mai vorbim de comunități sărace de romi, ca la Ponorâta, aici sunt închegate, cu școli, biserici, case mari, unii au înflorit. Nici Fisculașul n-a fost foarte primitor, în timp ce orașele minerești Baia Sprie și Baia Mare au evident minorități felurite, maghiare, germane, rome. Pe lângă culoarul Someșului, avem comunitate de romi la Ardusat, avem maghiari în Tăuții-Măgherăuș, avem maghiari în Seini.
Istoria a adus mutații majore în populația Maramureșului, inclusiv după etnie. De asemenea, cifrele sunt uneori depășite, în cazul romilor să zicem. Și tot istoria ne aduce în atenție urmele acestor minorități rărite sau dispărute. Civilizația lemnului de pe Valea Vaserului se datorează țipțerilor, minoritate germană. În Vișeu există un cochet cimitir al țipțerilor, în care sunt îngropați inclusiv soldați germani din războaiele mondiale, așa cum mai la deal e un altul al evreilor.
Borșa are mai multe cimitire militare multinaționale, chiar dacă ele n-au fost evaluate și declarate ca atare, în care sunt soldați germani, italieni, maghiari.
Pe Culmea Prelucilor, la intrarea spre Aspra este un pseudocimitir al rușilor ambuscați acolo în al Doilea Război Mondial, așa cum Sighetul găzduiește un cimitir al rușilor căzuți în ambele războaie mondiale la noi. Probabil că forța noastră ca areal, ca tradiții, vine de aici. Nu intrăm în detalii, amintiți-vă doar câte cuvinte „de import” folosiți dvs. la care un brașovean sau un oltean ar ridica din sprâncene. Probabil, în ciuda vremurilor în care se face paradă de patriotism și de suveranism, frumusețea maramureșeanului constă tocmai în faptul că nu e „verde”! E și un pic ungur, și un pic ucrainean, o țâră țigan. Ceea ce dă frumusețe acestui loc, popor, neam. Până una-alta. Altfel spus, cum am putea noi mânca guiaș unguresc, balmoș ucrainean cu cârnați germanici sau ungurești, degusta prăjituri de la toate națiile, toate „tradiționale” maramureșene, din moși strămoși?
