În duminica a 31-a după Rusalii, creștinii ortodocși rememorează minunea Vindecării orbului din Ierihon.
Patriarhul României subliniază că orbul singur și sărac a știut să ceară de la Mântuitorul schimbarea vieții lui, și nu bani sau hrană. El a înțeles că este vorba despre Iisus Cel care a vindecat o mulțime de bolnavi, ajutându-i astfel să-și schimbe viața lor nefericită. Părintele Patriarh afirmă că orbul de la Ierihon, deși nu vedea cu ochii trupești, vedea duhovnicește prin credință. „Avea o altă simțire decât cea a simțurilor trupești, simțirea puterii vindecătoare a lui Dumnezeu lucrând în Iisus din Nazaret, simțea oarecum adevărul că Iisus este Dumnezeu-Omul în mijlocul oamenilor”. Așa și noi, „îndată ce simțim ajutorul lui Dumnezeu în viața noastră trebuie să-I mulțumim cu recunoștință și să-I urmăm Lui”, a recomandat Patriarhul Daniel. Adică „să ascultăm ceea ce El ne învață și să cultivăm ceea ce El ne transmite prin iubirea și sfințenia Lui”.
Preafericirea Sa menționează că adesea, Iisus, înainte de vindecarea unor bolnavi, vrea să constate cât de mare este credința lor. „Cu alte cuvinte, Iisus voiește ca, odată cu refacerea sănătății oamenilor, să se refacă și legătura personală a acestora cu Dumnezeu, Izvorul vieții și al tuturor darurilor benefice pentru om”. Pe lângă numeroasele învățături desprinse din exemplul nevăzătorului din Ierihon, Preafericitul Părinte Patriarh a evidențiat la final faptul că Biserica de la el a învățat să se roage stăruitor.
„Văzând rugăciunea orbului de la Ierihon, Biserica a învățat să stăruie în rugăciune, invocând mila sau iubirea milostivă a lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” sau „Doamne, miluiește!”
