După lectura manuscrisului acestei cărți, m-am întrebat: cum se scrie poezie pentru copii? E greu? E ușor? Cum nu am avut aplecare spre acest gen de poezie, întrebările mi se par firești. Cred că numai cei hărăziți se pot copilări liric. Că nu-i este dat oricui să se întoarcă la vârsta marilor uimiri și să se rostească pe limba și înțelesul copiilor.
Autoarea volumului „Zâmbetul copilăriei în rime” (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2024), doamna Violeta Chifor, s-a învrednicit să se apropie de universul fascinant al celor care pun întrebări despre lumea în care s-au ivit și doresc să-i deslușească tainele. S-a întors printre copii. Minunată călătorie de inițiere! Și fără întrebări și formulări prețioase, s-a copilărit prin acoladele poeziei. Cu iarba fragedă a rostirii.
Cum acest text l-am scris în casa părintească din Desești – Maramureș, m-a prins și pe mine vraja întoarcerii prin vreme. Când făceam isprăvi ca Nică al Petrei. În jurul meu plutea aerul curat al naturii, dar și despleteam firele aventurii din cărți. Cuvintele începeau să prindă alte contururi, cu înțelesuri năzdrăvane. Știam că regina albinelor îmi poate fi de folos, că Prâslea cel voinic s-a întors cu merele de aur, că Făt Frumos răpune balaurul, că Sfânta Vineri o răpune pe Muma Pădurii. Că vulpile sunt șirete, că Luna a fost mâncată de vârcolaci. Câinii sunt buni și credincioși, păsările pot vorbi, caii au aripi, că sub pământ este un alt tărâm. Și câte și mai câte.
În numele acelei vârste, toate acestea le cred și acum. Așa mi-au devenit izvor de poezie. O lume poetică, văzută prin ochi de copil. Este cea mai frumoasă dintre lumile posibile, ca s-o amintesc pe Ana Blandiana. Autoarea noastră, doamna Violeta Chifor, a prins unda mirabilă din sufletul copiilor din generația actuală. Ocolind mirajul tabletei, dăruiește, prin versuri adecvate uimirii, sentimente de prietenie, gingășie, curaj, prin oglinda inocenței. Orice carte destinată copiilor este sinceră, frumoasă, adorată, deoarece contribuie la jocul vieții la vârsta cântecului.
Violeta Chifor construiește în versuri, cu resorturi ludice, starea de puritate, de curățenie și bucurie. Dovedește că poetul este un copil care se întoarce în copilărie, după ce a ieșit odată din ea. Ajunsă la vârsta maturității, a deschis o fereastră spre vârsta primelor zboruri. Freamătă spre frumusețea lumii cu o sărbătoare a contemplației asupra unor stări din natură, cu personaje gingașe, învestite cu abur liric. Așa ne întâlnim cu olimpiada din pădure, unde melcul este campion, în poieniță este o adunare cântătoare, unde se dau premii pentru triluri, iar buburuzele se prind în horă. Apoi asistăm la nunta mării, unde meduza este dantelăreasă, dar este și mireasă. Turturica, veverița și libelula fac parte din peisajul liric al cărții.
Este pusă în vers iubirea pentru părinți: Eu am o mamă atât de bună, care învață copiii să fie respectuoși! Simte chemarea muntelui, dar nu uită nici de Moș Crăciun. A mai venit și zâna cea bună, care a-nceput povești să spună! Dar iată și o pildă de sinceritate lirică: “Păpădie, păpădie/Spune-mi dragă, spune-mi mie/Cum să opresc primăvara/Să nu-mi părăsească țara?”
Este o carte dedicată celor care sunt cuprinși de primele uimiri lirice în viață. O carte sinceră, bucuroasă, pentru a despărți lumina de ceață. Care poate sădi în sufletul copiilor dorul de lume și de limba română, prin metafore adecvate, ca onoare plătită plasticității rostirii.
***
Textul acesta s-a născut dintr-o întâmplare mai puțin obișnuită. Eram într-o clinică clujeană, pentru a mi se corecta haiduciile inimii. Aveam emoțiile firești ale împrejurării. Cadre medicale, aparatura de rigoare. Când am intrat în ritualul adecvat, cineva se apropie de mine cu o întrebare neașteptată: Scrieți poezie? Cât de preocupat eram de condiția mea, întrebarea m-a surprins. Doamna m-a vegheat pe tot parcursul procedurii, care a durat câteva ore.
Când mi-am revenit din călătoria ablației, am deslușit tâlcul situației. De unde știa doamna asistentă că eu am îndeletniciri poetice? Doctorul Radu Roșu, în grija căruia eram, i-a spus. Apoi, doamna asistentă mi-a dat manuscrisul acestei cărți pentru copii. Cu un crez pe care mi l-a repetat: poezia nu va muri niciodată!
Ați bănuit că doamna asistentă este poeta Violeta Chifor, autoarea acestui volum. Care a pus ca motto cărții un vers din Allan Edgar Poe: “Poezia este creația ritmică a frumuseții în cuvinte.” Așa am trecut și printr-o ablație lirică și am săvârșit și acest text, izvorât dintr-o împrejurare inedită.
Da, doamna Violeta, poezia nu va muri niciodată!
