Savantul din satul de sub Măgură

Satul Glod, comuna Strâmtura, de pe Valea Izei, ne provoacă o binevenită construcție a memoriei. Închinată profesorului Mihai Pop, membru de onoare al Academiei Române, care a văzut lumina zilei în satul de sub Măgură, în 18 noiembrie 1907. A fost un folclorist care a făcut școală, antropolog cultural și etnolog, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei. Primul român laureat al Premiului Internațional Herder (1967). În domeniul lui a fost un enciclopedist. A făcut studii de specializare în slavistică, la Praga, Bonn și Varșovia. Doctor în filologie al Universității din Bratis­lava. Membru al Grupului de cercetări sociologice, condus de Dimitrie Gusti. Profesor invitat al unor universități din Europa și America, conducător de doctorate.
Mihai Pop provenea dintr-o veche familie de nemeși maramureșeni, tatăl său, Ștefan, fiind preot, cu rădăcini în dreapta Tisei. În această zi de noiembrie, la Glod, bate clopotul memoriei pentru un savant. Cel care ne-a spus, de multe ori, că folclorul Maramureșului păstrează mai bine decât orice parte a țării un număr mare de mituri și practici străvechi. Credea Profesorul, când eram în cercetare etnologică la Poienile Izei, că maramureșenii au reușit să facă din cultura populară locală în care se integrează organic vechile mituri, sensul distinctiv al caracterului lor local, de care sunt mândri și pe care vor să-l păstreze cu tenacitate. Tot acolo, savantul, cu viziunea istoriei, ne spunea: aveți grijă de sat că el se va retrage în muzee! Câtă dreptate a avut!
Îmi iau îngăduința de a vă spune că de satul Glod mă leagă o jumătate de veac de umblet și admirație, iar de Profesorul Mihai Pop, decenii de ucenicie. Glodul este și satul colegilor mei de clasă, Albu și Tușnea, dar și al Fraților Petreuș. Care, prin vreme, m-au purtat de multe ori pe ulițele lui, de la Măgură la Corost. De fiecare dată, ne aminteam de Profesorul Mihai Pop. L-am cunoscut pe domnul profesor pe când lucram la Muzeul Maramureșului. Cu fiecare întâlnire mi se releva personalitatea lui. La simpozioane i-am remarcat forța opiniilor și vigoarea limbajului, de care se ținea seama în viața publică.
Așa s-a instituit Festivalul de datini și obiceiuri din Marmația. Cu celebrele lui sesiuni de comunicări științifice, la care participau specialiști din țară și străinătate. Ideile Profesorului au fost determinante. Acolo mi-am dat seama că în preajmă avem un cărturar ilustru, de anvergură europeană. Cu relații multiple, cu o cotă externă pe care puțini academicieni interni o au. S-a mai spus că Academia Română nu a luat de seamă nici înainte, nici după 1989, că maramureșeanul Mihai Pop a fost un savant. Doar în anul morții (2000) s-a deschis ușa de onoare a Academiei. Avea 93 de ani. Mai bine mai târziu, decât niciodată.
Rar am văzut o recunoștință mai profundă a studenților pentru un profesor. Tocmai pentru că a fost un avangardist în domeniul lui. Este considerat un începător al celor mai noi idealuri de cercetare. Este părintele școlii folcloristice moderne de la noi. Criticul Mircea Martin, cu un prilej, la Desești, îmi spunea că profesorul făcea uz la cursuri de structuralism și semiotică, concepte abia apărute în Occident. Așa se vede că savantul născut în Glod a fost sincron cu noile curente din știința europeană. M-a fascinat publicistica lui din perioada interbelică, care a apărut sub pseudonimul Petru Buga. Îl admira pe Iuliu Maniu. Semnala dezmembrarea și disiparea satului tradițional. Cerea intervenția statului pentru construcția noului sat standard, capitalist.
Pleacă de la exemplele singulare de sate românești care… merg cu vremea. Are ca model satul Ieud, cel cu baie comunală. S-a despărțit, în unele privințe, și de modelul sociologic al școlii lui Gusti. A cercetat și așezarea Cornova, din Basarabia. Opera științifică a Profesorului este la fel de bogată, de diversificată și de eficientă ca și cea de cadru didactic universitar, de organizator și îndrumător. Savantul a fost și rămâne unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați specialiști români peste hotare.
Nu uitați, s-a născut în 18 noiembrie 1907, în satul Glod, comuna Strâmtura, județul Maramureș. În satul de la poalele Măgurii. Nu uit cinstirea adusă Savantului, printr-un riguros simpozion, în satul lui natal, în 10 octombrie 2015, coordonatori: preot Dan Ioan Sidău, dr. Ioan Dorel Todea, av. Ioan Sas și Spiridon Pralea. E bine să nu ne uităm valorile!