Mi-a plăcut să constat că am fost educat și sfătuit de dascăli, care, la rândul lor, au fost învățați de prima generație de învățători și profesori de după Marea Unire. Cu sentimentul de țară bine conturat, sădit românește în sufletul alumnilor, fără patimi, fără ură, ci cu bucuria că părinții lor au săvârșit o faptă unică în istoria noastră. Românii să fie laolaltă! Îl văd și acum pe dascălul meu Vasile Fodoruț, vorbind clasei despre marea împlinire a neamului românesc: Unirea cea Mare. Se rostea calm, convingător. Apoi, lecțiile profesorului Grigore Balea de Ieud, cu rude participante în conflictul de la Vadu Izei, unde a venit primarul Ștrifundă din Borșa pentru a ține partea de astăzi a Maramureșului Istoric în componența României.
În această atmosferă mi-am zidit sufletul și părerile despre lume. Că au venit evenimentele și peste mine, este adevărat. Unele m-au trezit ca să știu unde trăiesc, altele mă tulbură, dar părerile acelea zidite mă apără. Prețuiesc sentimentul de țară în felul meu, profund, discret. Dar liniștea pretinsă de mine a fost agitată de campania electorală, de bătălia pentru putere. Că puterea este fruct ciudat, cine apucă să o guste! Sentimentul de țară, de care vorbeam mai înainte, a intrat în programul unui partid politic care are un lider cu pretenții pentru Cotroceni. Sunt convins de nevoia unei politici românești în context european. Campania electorală desfășurată până acum arată că partidele românești sunt departe de rolul pe care ar trebui să-l joace în acest context. Mi-ar fi plăcut să aud o voce politică românească în adevăratul sens al cuvântului, pe care, cu toată îngăduința, partidul aurit nu o are. În loc de linii importante pentru țară, se dedă la spectacole ieftine. În loc să ne propună un program ideologic ferm, argumentat, credibil, primenit cu voci tinere, cu viziune, capabile să poarte povara frumoasă a țării pe umeri, aduce în for public personaje de mâna a treia, unele expirate, ori cu interese dubioase.
Ultimele zile au fost jenante; cu un oier cu bani pe post de brocker de putere. Cu asemenea însoțitori nu faci progres în aceste vremuri de mare viteză. Extrem de complicate! Poți face, eventual, afaceri. Sau nunți și botezuri gonflate, stridente pentru spiritul românesc. De unde partidul și liderul lui, se revendică. În vorbă, că faptele au altă turnură. Știu că politica se face cu bani, uneori cu bani mulți, dar depinde cum îi faci, de unde vin și ce răsplată au cei ce-i dau. Că altfel, în loc de partid se conturează un grup de afaceri. Partidul cu numele unui metal strălucitor și prețios nu a reușit să fie pe măsura valorii cerceilor din urechile reginei. Aș fi dorit un partid sobru, cu oameni motivați intelectual, capabili să ducă mesajul românesc în lume. Multe frământări în această formațiune politică. Claudiu Târziu, un nume marcant al partidului, ne-a adresat o scrisoare care este un semnal de alarmă. Printre altele el constată că cea mai mare parte a rețelei din teritoriu nu are solidaritatea unei structuri politice. Deși sondajele, și autorii lor, îl împing spre turul doi.
Nu vă mai aduc aminte de fapte politice care au făcut mult zgomot în peisajul românesc. Liderul partidului colinda cu făclii aprinse pe la casele mai întunecate din jur. Dar nu a reușit să aprindă lumini. În urma lui, doar trapul cailor morți, cu potcoave ruginite. Constat multă umplutură politică în partidul bântuit de afaceri personale. Parcă în alte partide nu sunt? Dar acum este vorba despre partidul care ne-a cerut sentimentele pentru țară. Oare de ce au fost blocate candidaturile la BEJ Bistrița? Structurile din teritoriu au început să scapere. Domnitorii istoriei noastre, folosiți pentru a ne stârni aspirațiile, nu au venit în ajutorul celor de bună credință din partid. S-a pierdut și ultima șansă reală de a auzi vocea identității. Mi-ar fi plăcut să fiu contemporan cu un partid românesc cu deschidere europeană, cu structuri naționale credibile, cu argumente identitare.
O să-mi spuneți că nu se mai poartă, că lumea politică europeană dorește alte portrete politice, că patriotismul a devenit desuet. Că este nu știu cum. Eu mai cred în statul național, în limba poporului meu, într-o școală în care pruncii țării să învețe istoria poporului român. Dacă sunt desuet, primesc cu colindul la teiul lui Eminescu. Aș fi vrut un partid care își cunoaște țara, nu să facă marșuri pentru voturi. Să îndrepte țara cu legi folositoare, programe originale, care să ne asigure ziua de mâine. Din păcate, nu are oameni și energia de a stăpâni realitatea. Este ca un abur de pe ape învolburate. Se fac combinații ciudate, fără doctrină, fără asemănări de direcție politică. Partidul cu nume de metal lucitor are mulți pomi care îi fac umbră. După mine, este departe de a fi ce vrea să pară. Și, totuși, este împins, prin cinismul propagandei, să ajungă în turul doi. De ce? Nu știu.
Partidele nu au oameni luminați, care să ilustreze spiritul românesc al vremii. Nu vorbesc clar de sentimentul național. În turul doi de la prezidențiale se pot face înțelegeri surpriză. Nu uit de unde am plecat. Să avem grijă cui încredințăm sentimentul de țară. Din coloana care râvnește spre Cotroceni nu s-a desprins nici măcar unul care să vorbească despre cultură. Când se știe că națiunea este salvată de cultură. Nu vă luați după mine! Votați cu cine vreți! Dar cumpăniți când alegeți!
