Dacă există vreo secţiune a vieţii noastre cotidiene ce ne dezamăgeşte constant aceea este politica. Orice ai face, te loveşti de ea. Ne mai ajută şi presa, fi-ne-ar ruşine, ce promovează constant valori, non valori şi nu-prea-valori din zona politică. La talk-show-uri, agramaţi ce citesc din telefoane mesajele trimise din studioul vecin de propriii consilieri, gata să sară la harţă pe nimic. Lupte de orgolii, nu de idei, de genul „ba voi aţi făcut mai mult rău ţării!”
Da’ nu-s ei trişti, jalnici, dar mai ales cu ochii pe noi „cuceriri” politice? Adică, nou mandat, Puterea, ministere, secretariate etc. De departe, capul de afiş îl ţine Preşedintele României, democratul absolut, cel anticiumă de orice culoare, care brusc face trocuri mărunte cu adversarii politici pentru un locşor în Parlament. În Senat. Râd generaţii de pesedişti, plâng generaţii de liberali. Nu contează. Cică au nevoie de experienţa sa politică. O fi având. Jalnice negocieri se petrec în fundal, departe de ştiri, Grupul din jurul lui Geoană, al parlamentarilor fugari şi refuzaţi de propriile partide, alt exemplu trist. Jalnic chiar. Să dai lecţii de moralitate având în spate esenţă de imoralitate? Ne ofensează practic tot ce se petrece azi în politica românească, atâta vreme cât Ei fac jocuri mărunte de imagine crezându-ne tâmpiţi, în vreme ce ignoră total şi fără urmă de regret marile probleme ale ţării. Depopularea, Importul masiv de energie, Criza economică anunţată deja inclusiv de liderii Europei. Războiul de la graniţă ce ne stoarce de puteri. Cursa nefirească a înarmării din Europa, de frica unei Rusii vlăguite, ce duce la război pensionari, boschetari, criminali, ba şi un canibal!
Toate acestea sunt „detalii” pentru dragii noştri politicieni. Ei se înţeapă reciproc, arată cu degetul ce NU au făcut ceilalţi fără a sublinia ce au făcut ei, lansează unii promisiuni aberante, fac apel la patriotismul nostru şi la dorinţa de schimbare, fără a da soluţii. Am numi-o lipsă de discernământ. Fără urmă de regret. Să vezi cum Ţara ta se afundă în criză, cum agenţiile de rating spun că de nu se iau măsuri urgent va fi nevoie nu de reducerea cheltuielilor bugetare, ci de ÎNGHEŢAREA lor, să accepţi senin o cursă inutilă a înarmării de dragul aliaţilor şi a marilor companii, se numeşte lipsă de discernământ. SĂ ai autorităţi locale fără bani de salarii, dar să creşti salarii şi pensii şi ajutoare sociale se numeşte proprie dinamitare.
Ce urmează? Se va merge aşa, cu Huo şi Blabla, până la alegeri. Indiferent de rezultat, cei ce vor avea Puterea mult dorită vor fi în situaţia de a lua măsuri dure şi antipopulare. Vor da vina pe Greaua Moştenire şi pe Europa cea perversă ce vrea să ne îngenuncheze. Soluţii? Zero, din păcate.
„Sînt însă împrejurări în care nici verticalitatea virtuţii, nici înălţimea inteligenţei nu sînt suficiente pentru a traversa corect un impas existenţial. E nevoie de o calitate suplimentară, pe care, în lipsa unui alt termen, o vom numi talent moral. E acea calitate a cărei insuficienţă face ca „ireproşabilul“ să nu fie întotdeauna o categorie etică pozitivă. Poţi asculta de toate normele etice, poţi îndeplini — cu inteligenţă — ritualul cuminţeniei morale curente şi să rămîi totuşi la periferia eticului sau abia în zonele lui inferioare. Cultivarea virtuţilor are nevoie de har, de inspiraţie, de o înzestrare specifică, asemănătoare înzestrării artistice. Numai absenţa acestei înzestrări face posibilă – şi, de altfel, necesară – morala, de tip kantian, a datoriei. Morala datoriei e un schematism etic, de care au nevoie firile fără dotaţie etică pentru a funcţiona cît de cît onorabil. Cînd nu iubeşti în mod spontan binele, ţi se cere, măcar, să-l respecţi”.(Andrei Pleşu-Minima moralia)
