Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira • Preotul Iustin Tira: Arhiepiscopul Justinian “a fost cel care mi-a creat și mi-a deschis și mi-a luminat o cu totul și cu totul altă cale” (III)

Când a ajuns elev prin clasa a VII-a, copilul Iustin Tira a conștientizat că vrea să urmeze calea preoției. Era o chemare pe care a avut-o dintotdeauna, doar că abia în timp a deslușit că acesta era mesajul lui Dumnezeu din inima lui: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui”. I-a dezvăluit starețului de la Rohia dorința de a urma Seminarul Teologic și ulterior Facultatea de Teologie Ortodoxă. Abia atunci a intervenit cu sfaturi părintele Justinian Chira, căci starețul de la Rohia nu a vrut nicio clipă să își influențeze nepotul în alegerile sale, lăsându-i libertatea deplină de a decide ce vrea să facă în viață. În schimb, starețul de la Rohia îl veghease în permanență pe copilul Iustin Tira în formarea sa de tânăr și în transformarea lui duhovnicească.

„Doar în momentul când eram prin clasa a VII-a, a VIII-a i-am spus ce mi-aș dori: să merg la Seminarul Teologic, apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă și să devin preot. Doar din acel moment a început să mă sfătuiască, să mă îndrume, să îmi spună să citesc asta, asta, asta… Și m-a ajutat, nu m-a împins să merg pe calea pe care singur am decis-o și pe care dacă mă întrebați de ce am ales-o nu aș ști să vă răspund de ce, îmi doream foarte mult. Dintotdeauna mi se părea că e o zonă în care mi-aș dori enorm să ajung dacă Dumnezeu îmi va ajuta. Bineînțeles că s-a bucurat și mi-a spus că se bucură, dar în același timp mi-a atras atenția și că nu este foarte ușoară calea pe care am ales-o. Dimpotrivă, e grea, cu multe responsabilități, în același timp completând că nimic în viață nu e fără responsabilități, fără efort, fără muncă, fără jertfă, toate numai așa se pot face”.

Atunci a început o nouă etapă în viața adolescentului Iustin Tira, alături de părintele Justinian, cel care avea să se ocupe în continuare de partea duhovnicească, dar și de cea materială, pentru că erau vremuri dificile, iar cheltuielile erau costisitoare pentru cei care doreau să frecventeze școala.

„M-a susținut, m-a îndrumat și m-a și preluat și duhovnicește, și material, familia mea fiind una modestă, de țărani din Plopiș, nu ar fi avut de unde să mă finanțeze nici pentru Seminarul Teologic Ortodox, nici pentru Institutul Teologic Ortodox din Sibiu. Atunci se plătea totul, învățământul era cu taxă, nu existau locuri susținute de la bugetul de stat. Și atunci el mi-a plătit toate cheltuielile școlare, mi-a dat bani de îmbrăcăminte, pentru toate cele de trebuință în viața de licean, sau în viața de student.  Mi-a fost mai mult decât un unchi, tatăl care are grijă de copil să aibă de toate și material, și duhovnicește. A fost al doilea părinte care și-a asumat responsabilitățile în întregime. Nu am fost singurul privilegiat în formula asta,  au fost și alții care nu erau neapărat la Teologie, nu erau la seminar, erau în alte zone, dar s-au bucurat de aceeași mărinimie sufletească a starețului de la Rohia.”

Anii au trecut, copilul Iustin Tira s-a maturizat. A reușit să finalizeze Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar după absolvire ajunsese din nou în momentul în care trebuia să ia o hotărâre în ce privește viitorul său. Își dorea în adâncul inimii să ajungă diacon, dar ezita pentru că nu dorea să grăbească lucrurile, voia doar ca în viața lui să se facă voia lui Dumnezeu. Deși cu sfială, tânărul Iustin Tira, “candidat” la diaconie, i-a dezvăluit gândul său părintelui Justinian Chira care între timp ajunsese episcop-vicar la Cluj.

„A fost iar o binecuvântare pe care mi-o doream din toată inima, dar nu mă gândeam că se va materializa atât de repede. I-am spus bineînțeles acest lucru, așa cum îi spuneam totul. Asta s-a întâmplat până la plecarea dânsului. Am avut în prealabil sfatul și binecuvântarea părintelui Justinian. El își dorea să aibă pe cineva cunoscut în preajma dânsului. Și s-au întâlnit cele două dorințe, a mea și a episcopului-vicar de la Cluj. Așa că am fost hirotonit diacon în 18 octombrie 1973.  Am fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Teofil Herineanu. A vrut el să mă hirotonească. Am rămas ca diacon, timp de 15 ani. Am rămas diacon al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca și implicit diacon al celor doi ierarhi. Nu numai cu Preasfințitul Justinian slujeam, ci alternativ am slujit cu ambii ierarhi, până în 1988. A fost cea mai lungă perioadă de diaconat, alături de Preasfințitul Justinian”, a accentuat părintele Iustin Tira. (va urma)