Știm că se vor supăra silvicii, deși nu au de ce. Știm de asemenea că o parte dintre ei iau foarte în serios acțiunile de împădurire. Nu toți. Știm de asemenea că cea mai mare parte din acțiunile de gen se fac cu propagandă și de poză, nu ne faceți să ne amintim cum au plecat în primăvară oficialitățile județului la plantat, cu fotografii după ei, la Poiana lui Dumitru, dar s-au pierdut pe drum și n-au mai plantat nimic, doar silvicii ce-au făcut-o?
În primul rând, evidențele. Suprafața împădurită a României a crescut cu abia 0,3% în 10 ani, de 30 de ori mai puțin decât sugera Academia Română. În acest timp, s-au tăiat legal 11 milioane de arbori, anunță Europa Liberă, la care se adaugă încă 2 milioane arbori tăiați ilegal. Deși ultima cifră e desuetă, cel puțin în Maramureș. Așa se face că avem tăieri ce se văd de la 5-10.000 de metri din satelit. Săpânța, Baia Borșa etc. Bun, ce ne facem? Că de Academia Română clar nu ascultăm, “Să-și vadă ei de…academicități”.
Există însă un site cu conexiune la sateliți ce nu minte. Se numește globalforestwatch.org, ce analizează în timp util pierderea sau câștigarea de suprafețe de pădure la nivel global. Inclusiv incendiile. Dar și tăierile. Ne-am uitat pe harta României, mai cu seamă pe a Maramureșului. Cu roșu se văd porțiunile tăiate din 2001 până în 2023. Cu albastru, cele reîmpădurite sau împădurite. Ca să fim eleganți, ne e roșie harta, stropită ici-colo cu picățele albastre, așa cum ai da cu pensula de departe spre șevalet. Trist.
Dar păcatul nu e al silvicilor, de credeți că acolo batem. Uite cifrele la nivel global. Umanitatea a distrus o treime din suprafața împădurită a Planetei cu terenurile agricole. Care acum, la noi cel puțin, se reîmpăduresc… Acum 10.000 de ani, pe Terra erau 6 miliarde hectare de pădure, adică 57%. În 2018, mai erau 4 miliarde hectare, adică 38% păduri, 15% culturi, 31% pășuni.
Interesant, în ciuda suprafeței mici, Europa e în top, mai are 25,7% păduri. America de Sud cu Amazonul ei mai are doar 20,8%. În 2020, România mai avea 30,1% pădure! Păi și atunci de ce ne plângem? Pentru că se poate mai bine. Da, România are 6,93 milioane hectare de pădure, Bulgaria 3,89, Ungaria 2,05, Serbia 2,72 milioane. Vrem să ajungem undeva? Da. La conservare. La reîmpăduriri serioase, nu cu tineretul de partid și cu fotografi. Cu cizmulițe și cazmale noi. La o zi pe an în care companiile de Stat și private să-și plătească angajații, dar să-i dea în acea una zi Direcțiilor silvice și să se împădurească serios. Cu responsabilitate. Și știți de ce? Pentru că dincolo de patriotism de paradă, de cimilituri și de vorbe patriotarde, asta suntem! Pădureni!
“Termenul Transilvania, în ciuda celor două cuvinte latine care-l alcătuiesc, nu este un termen românesc sau dat de români. El a fost precedat de un altul – un sinonim – și anume Ultrasilvana sau terra Ultrasilvana și s-a născut în secolele X-XI, adică în perioada în care granița Ungariei a fost în zona marii păduri ce separa Crișana de regiunile intracarpatice. Din punct de vedere maghiar, țara dominată atunci de unguri era „dincoace” de marea pădure, iar ceea ce era „peste” sau „dincolo de” (-ultra, trans) pădure era un loc, deocamdată, necunoscut. De aceea, acest loc, unde domnia o avusese românul Gelou, a fost numit de unguri Erde-elw (mai apoi Erdely), adică „peste pădure” sau „țara de peste pădure” și acest nume a rămas apoi consacrat, atât în maghiară, cât și în latină (forma latină este sinonimă cu cea maghiară”, explică istoricul Ioan Aurel Pop, în Istoria Transilvaniei Medievale.
Apropo, președintele Academiei Române.
