Părintele Daniel Pop care slujeşte la biserica din satul natal al arhiepiscopului Justinian Chira recunoaşte acum, peste ani, că uneori a fost prea rezervat în a-l deranja pe ierarh şi, în plus nici nu şi-a dorit să se pună pe el în valoare, ci era esenţial ca parohia, comunitatea locală să iasă în evidenţă. Preotul din Plopiş accentuează însă că nu conteneşte în a-l pomeni pe ierarh în rugăciunile de la biserică, dar şi în cele personale, pentru că îi poartă o recunoştinţă adâncă.
“Tot timpul mi-a dat de înţeles că e mulţumit de activitatea mea de preot. Deşi nu a fost o relaţie personală profundă, la vedere. Eram şi eu rezervat. Depinde de fiecare gen de om în parte, mie nu îmi place să deranjez. Nu îmi place să caut doar pentru a impresiona sau a măguli, îmi place să merg strict când este nevoie, cu o problemă serioasă. Cu Înaltpreasfinţitul Justinian întotdeauna găseam rezolvarea la problema prezentată. Înaltpreasfinţitul Justinian îi citea foarte bine pe cei care nu erau sinceri. O cunoştea pe soţia mea, Ileana, ştia că e dăscăliţă la Colegiul de Arte, ştia de băiatul meu că e foarte talentat la muzică, de faptul că locuim în altă localitate, dar şi că mi-am făcut datoria în Plopiş şi am fost acolo când a fost nevoie de mine. Îl pomenesc mereu, este în rugăciunile mele personale, alături de rugăciunile mele pentru străbuni. Pentru că orice preot are obligaţia să se roage pentru ierarhul care l-a hirotonit. Aşa că, legătura dintre noi există şi acum şi va exista. Dacă laşi o urmă frumoasă pe faţa pământului automat rămâi în amintirea cuiva. Va rămâne în sufletul meu, cum viaţa aceasta pământească este atât de scurtă, nădăjduiesc să ne revedem dincolo, să ne aştepte dincolo de poarta raiului. Sunt convins că dincolo de poarta raiului e mâna întinsă a ÎPS Justinian care ne pofteşte acolo alături de apostolul Petru şi ceilalţi apostoli”, a punctat părintele Daniel Pop care a adăugat că nu conteneşte a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru toate darurile, inclusiv acela de a-l cunoaşte pe arhiepiscopul Justinian şi de sluji în satul natal al ierarhului. De altfel, aşa a învăţat de la bunica sa, de când era copil: “când te rogi, întotdeauna să începi rugăciunea ta cu o mulţămită faţă de Dumnezeu. Să îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot. Şi lucrul acesta trebuie să îl facem să îi mulţumim pentru tot pentru că sunt şi încercări, sunt şi bucurii în viaţă, dar trebuie să le trecem cu demnitate şi să îi mulţumim lui Dumnezeu”, a precizat părintele.
Acum când au trecut aproape 8 ani de când Înaltpreasfinţitul Justinian a plecat să ne vegheze din cer, părintele Daniel Pop rememorează ultima întâlnire cu arhiepiscopul. A înţeles atunci că părintele Justinian ajunsese să urce toate treptele din scara duhovnicească, aşa că misiunea lui pământească luase sfârşit, Dumnezeu îl aştepta să slujească împreună, tocmai din Împărăţia Lui.
“A fost o întâlnire minunată în acel an 2016. Obişnuiam să merg în preajma zilei sale de naştere. Chiar dacă nu ajungeam în 28 mai, mergeam cu 2-3 zile înainte de aniversarea sa. La acea întâlnire din mai 2016 am înţeles din gesturi cât de înaintat duhovniceşte era. Avea atâta smerenie, se făcea atât de mic în comparaţie cu mine care sunt un preot de parohie de ţară. Sfântul Ioan Scărarul spune că ultima treaptă a scării urcuşului duhovnicesc este transfigurarea. Era acea transfigurare. Nu îţi mai dădea de înţeles că e legat de pământ şi de ceea ce raţionezi aici pe pământ. Mă gândesc că el ştia că nu mai e mult timp de petrecut printre noi, pe pământ…Despărţirea noastră de atunci a fost aşa: m-am ridicat după ce am povestit încă despre Plopiş. Mi-a spus: eşti în istoria satului ca şi ctitor. I-am răspuns: Preasfinţite, nu de aceea am mers eu acolo, nu pentru asta am construit biserica, a fost o necesitate. Am dat să îi sărut dreapta. El mi-a apăsat mâna şi mi-a luat el mâna şi mi-a sărutat-o. Ce gest de smerenie mai mare ca acesta? Asta a fost ultima noastră întâlnire. Nici nu mai era nevoie de o altă întâlnire”, a încheiat părintele Daniel Pop.
