“Când eram copil, tot timpul eram stăpânit de o nostalgie, de un dor nespus, după un alt spațiu, după o altă lume. Așa ca un surghiunit, ca un exilat mă simțeam când eram copil și plângeam de multe ori de dor după lumea pe care o aveam în inima mea… Deși eram foarte fericit în satul natal, simțeam că nu acolo e locul meu, că nu aceea e lumea după care visam”, sunt câteva din suspinele negrăite din inima de copil a lui Ioan Chira, cel care avea să ajungă peste ani starețul Rohiei și apoi episcopul Justinian. Acolo, în satul natal, Plopiș, arhiepiscopul Justinian Chira mărturisește că se izola de copii, păzea vitele părinților și mergea pe un teritoriu numit “groapa popii” unde aduna blocuri de piatră și construia “un spațiu ca o cameră mai mică”, în inima sa considerând că aceasta era mănăstire “deși nu văzusem mănăstire niciodată”.
Deși un sat retras, Plopișul a dat oameni de seamă monahismului ortodox maramureșean. Ca o “pecetluire” divină, în acest spațiu există un loc al monahilor. De altfel, ortodoxia a fost păstrată cu sfințenie în acest colț de țară datorită monahilor ce s-au nevoit în acest loc. Din rândul acestor oameni simpli și evlavioși s-a ridicat și episcopul unui întreg popor, căci arhiepiscopul Justinian nu a fost doar al maramureșenilor, ci al tuturor.
„În Plopiș au slujit monahi, slujind au ținut ortodoxia la înălțime, și-au făcut datoria. Chiar există un loc al monahilor în Plopiș, la fel cum există un loc al zugravilor de biserici. În 1798 erau vreo 200 de suflete, vă dați seama ce însemna să existe aici slujitori călugări. De acolo, Înaltpreasfințitul Justinian, copil fiind, a avut o anumită trăire. Perpetuându-se trăirea monahală, s-a păstrat duhul acesta. S-au ridicat mulți monahi din Plopiș, a fost un sat cu oameni credincioși și trăitori cum este și azi”, așa își începe relatarea preotul Daniel Pop, cel care de 24 de ani slujește în satul natal al unui mare ierarh, Înaltpreasfințitul Justinian Chira.
Deși trăia într-un sat din apropiere, în Dănești, care aparține de aceeași comună din care face parte și Plopișul, Șișești, părintele Daniel Pop nici nu îndrăznea să viseze că misiunea sa preoțească se va desfășura într-un spațiu cu o încărcătură duhovnicească atât de înaltă. Îl cunoștea pe Înaltpreasfințitul Justinian de pe vremea când era elev la Seminarul Teologic Ortodox “Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare. Serile duhovnicești cu ÎPS Justinian și-au pus amprenta în inima adolescentului de atunci, Daniel Pop. Recunoaște că bucuria dintre seminariști și ierarh era reciprocă. De altfel, la început de seminar, cu dărnicia-i caracteristică, ÎPS Justinian le-a dăruit elevilor și un dar de preț.
„Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge preot într-unul din satele din comuna Șișești. Am fost la seminar, am avut seri duhovnicești cu Înaltpreasfințitul Justinian, au fost multe întâlniri. Era impunător, serios, avea un cuvânt profund, era foarte meticulos în ce ne transmitea, multă atenție, fiecare frază rostită o despica în multe șiraguri, să ieșim cu ceva de acolo, din multele învățături. Erau cuvinte la care nu puteai rămâne indiferent, era imposibil să nu cadă sămânța în pământ bun. Ne influența pozitiv. Să vă închipuiți câte un cuvânt de învățătură ziditor chiar și de două ore. Și lui îi făcea plăcere să fie în mijlocul nostru. Noi am fost primii care am dat admitere la Seminar, în 1991 când s-a înființat seminarul în Baia Mare. Vlădica Justinian a venit la fiecare seminarist și la fiecare ne-a dat câte o Sfântă Scriptură cu ștampila cabinetului său. Atunci, în multele întâlniri pe care le-am avut, nicio clipă nu m-am gândit că voi fi preot în satul ÎPS Justinian”, a mărturisit părintele Daniel Pop.
După absolvirea Facultății de Teologie Ortodoxă, tânărul Daniel Pop a mers să ia binecuvântare pentru căsătorie. „Binecuvântările acestea le dădea Preasfințitul Iustin. El m-a întrebat când îmi e nunta. A zis: ce păcat, că avem Parohia Ortodoxă din Copalnic Mănăștur vacantă, ai avea toate condițiile. Eu am spus: nu e nicio grabă. Preasfințitul Iustin mi-a sugerat să depun un dosar”.
Dumnezeu și-a continuat lucrarea Sa cu tânărul Daniel Pop. La scurt timp, filia Plopiș s-a transformat în parohie, iar candidatul cel mai potrivit pentru slujire a fost chiar actualul preot, Daniel Pop. Darul preoției l-a primit prin mâinile episcopului Justinian Chira.
„În septembrie, s-a discutat transformarea filiei Plopiș în parohie. Și Preasfințitul Iustin i-a spus Înaltpreasfințitului Justinian că ar fi și un candidat potrivit, teologul Daniel Pop. Probabil am impresionat prin felul meu de a fi, am fost un tânăr cuminte, așezat, mi-am văzut de treabă. Nu a avut curiozitatea ÎPS Justinian să mă cunoască. Eu după ce m-am căsătorit am dat examenul de capacitate preoțească. Pentru Plopiș nu am avut contracandidați. M-a hirotonit Preasfințitul Iustin, diacon la Mănăstirea Habra. Darul preoției l-am primit de la ÎPS Justinian, am fost programat pentru hirotonie în Checea, la vreo 10 km de Carei”, spune părintele Daniel Pop.
(va urma)
