Nu știu cum vedeți dumneavoastră această campanie electorală, dar mie mi se pare că a început cu multe emoții, adică scenariile ferme, bine conturate și gândite, au lăsat locul unui sentiment despletit, care s-a prelins peste țară. Și unde se creiona o sobrietate în alegeri, au venit aluviunile și au nădușit respirația firească. Am constatat multă disperare și mult irațional. Când un candidat iese pe un post de televiziune și spune că nu are rival în țara asta, eventual în America, pe Donald Trump, cum apreciați această năzbâtie egolatră, care nu are nicio legătură cu realitatea?
Apoi, hârjoneala casnică, în văzul lumii, mi se pare o înjosire a demersului electoral. Strigăte, înjurături televizate, în căutare de capital electoral. Niciun cuvânt despre programele pentru țară, pentru comunitatea pentru care candidează. La modă sunt reproșurile pentru adversari. Aspiranții noștri, în marea lor parte, nu trăiesc în viitor, ci într-un prezent amuzant pentru ei și trist pentru noi. Au apărut nume noi, dar când vezi că se împiedică în cuvinte și idei, te pun pe gânduri. Ridicole lansări, cam peste tot. Și pe la noi! Vorbe încâlcite, lipsă de idei, clișee supărătoare. Candidați care nu reușesc să ducă o frază până la capăt. Dar nu lipsesc aplauzele.
Atâta rugare am și eu: puneți pe liste oameni care se pricep să gândească pentru țara asta! În loc să vedem personaje credibile, în care să avem încredere, asistăm la recrutări care se lipesc ca nuca în perete. Vorba confratelui Nistorescu: nu știu cum ar trebui să se simtă George Simion că l-a acceptat pe Mihai Neamțu pe listele partidului său? După ce Neamțu l-a făcut pe Simion o nulitate. Și Cozmin Gușă s-a lingușit pe lângă auriști pentru Primăria Capitalei. Iar lansările de candidați de la Târgoviște un spectacol de bâlci, cu iz medieval. Energia patriotică îndreptată spre acest partid fără program pentru țară este compromisă de figuri fără contur. Da, AUR a devenit un muscamor politic, de care se lipesc eșuații și oportuniștii. Păcat de sentimentele nobile, atât de necesare astăzi, că sunt turnate în forme strâmbe de oamenii acestui partid care nu prețuiesc demnitatea.
Aceea care poate fi salvatoare pentru țară. Păcat! Coaliția mi se pare o slăbire ideologică a două partide mari. În numele stabilității societății românești și-au dat mâna stânga cu dreapta și nu știu ce va ieși din această cununie. După ce s-au bâlbâit în desemnarea candidaților la Capitală, au decis să propună un candidat comun, care să adune voturi din ambele părți. L-au găsit pe doctorul Cătălin Cârstoiu pentru a vindeca orașul. Se spune că este un bun specialist în repararea oaselor. Dar în ipostaza de aspirant la Capitală, deocamdată, nu a rupt gura târgului. Nu urcă pe scara sondajelor. Entuziasmul celor care îl susțin rămâne pe locul trei. Să vedem ce ne oferă viitorul apropiat. Că omul cu roaba nu coboară de pe podium. El sparge tiparele, dar nu în sens bun.
Unora le place să mănânce parizer pe borduri. Improvizații care prind la unii. Electoratul domnului doctor abia se coagulează și ar fi un eveniment electoral să urce pe primul loc. Dar, oficial, campania electorală nu a început. Sunt tatonări, exerciții de înviorare. Așteptați, o să vină faza pe dosare. Atunci se vor tulbura apele. O să apară fantoma lui Vlad Țepeș, care se plimba cu George Simion pe la Târgoviște. Curentele politice clasice au cam dispărut, lăsând locul unui populism pe spații largi, cu programe nespuse, vagi exclamații cu lozinci justițiare și false idealuri de dezvoltare. Poate va veni miracolul de după colț. Deocamdată, eu am perceput vânzoleala electorală ca o improvizație. Cine are alte unghiuri de vedere, foarte bine.
În final, vă rog să nu credeți ce a spus domnul Marcel Ciolacu. Candidații în această campanie nu sunt aleși de Dumnezeu, cum a spus recent, ci sunt aleși de oamenii acestei țări. Nu-l amestecați pe Dumnezeu în toate păcatele lumești!
