Dumitriţa Filip s-a născut pe meleaguri maramureşene, în localitatea Lăschia, acolo unde există o biserică sfinţită chiar de Sfântul Andrei Şaguna, fostul mitropolit al Ardealului.
Cu multă dăruire şi evlavie, Dumitriţa Filip se străduieşte şi ea să pună în valoare urmele de sfinţenie lăsate în ţinutul Maramureşului de înaintaşii săi. Absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă, secția Conservare-Restaurare, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu două masterate şi un doctorat, finalizat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fost muzeograf în cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Dumitriţa Filip pare neobosită în cercetările sale. De la o „descoperire accidentală” a fost cooptată într-un program de cercetare postdoctorală, la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. În cadrul acestui program, Dumitriţa s-a implicat în recuperarea tehnicii de pictare a icoanelor transilvănene de secol XVIII-început de secol XIX şi chiar a reuşit să reconstituie reţete de preparare a unor pigmenţi folosiţi la pictarea vechilor icoane. În prezent, Dumitriţa Filip este expert restaurator, atestat de Ministerul Culturii (lemn policrom și pictură pe panou de lemn), la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
R: Ai fost implicată într-un proiect de anvergură prin care ai reuşit să obţii pigmenţi preparaţi din materii prime de origine locală. Cum a început această cercetare ştiinţifică?
D.F.: Cercetarea a pornit, oarecum, de la o descoperire accidentală, aș zice…, venită din Maramureș în Alba, am vrut să înțeleg geografia, topografia zonei, oamenii și mentalitatea lor, natura înconjurătoare, și astfel am pornit în drumeții, pe jos, la pas, prin județul Alba, în timpul liber. Am observat, de-a lungul văilor care izvorăsc din Munții Apuseni și se varsă în râul Mureș, o multitudine de bulgărași colorați, de diferite nuanțe, formați în profilele (malurile) de pământ. Am luat câteva probe, am preparat câteva nuanțe de pigmenți pe care i-am testat pictând o icoană. Constatând că pigmenții obținuți sunt de bună calitate, iar materia primă se găsește din abundență în zonă, am zis că ar fi interesant de studiat fenomenul și de aflat dacă nu cumva și vechii maeștri iconari transilvăneni și-au preparat culorile din surse de materie primă locală. Așa a început gândul cercetării, care mai apoi s-a materializat datorită susținerii domnului director al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, dr. Gabriel Rustoiu și s-a desfășurat la muzeu în Alba Iulia. Rezultatele preliminare au fost foarte interesante, iar cercetarea merită a fi aprofundată și adusă la un alt nivel, științific, academic, astfel că am fost cooptată într-un program de cercetare postdoctorală desfășurat la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Scopul cercetării a fost unul dual: recuperarea tehnicii de pictare a icoanelor transilvănene de secol XVIII-început de secol XIX prin identificarea materialelor folosite de vechii iconari, reconstituirea unor rețete de preparare a pigmenților și pictarea unor icoane experimentale folosind materiale similare, pe de o parte, iar pe de altă parte, folosirea acestor informații pentru a adapta metodologia de restaurare specificului icoanelor transilvănene și stării lor de conservare.
R: Pe unde ai „colindat” pentru această cercetare?
D.F.: Cea mai ofertantă zonă a fost și este judeţul Alba, din această perspectivă. Bineînțeles că nu am abandonat nici Maramureșul meu, am făcut și aici cercetare în vederea identificării unor surse de materie primă locală.
R: Unde a fost cel mai dificil de făcut cercetări?
Cercetarea, fiind una interdisciplinară și având un caracter exploratoriu, s-a dezvoltat pe mai multe direcții: (1) Investigarea surselor scrise ale vremii: (a) erminii, tratate de pictură care oferă informații generale despre tehnica de pictare a icoanelor, materialele necesare și modul lor de preparare și (b) documente locale: mărturia zugravului (iconarului) Grigore Ranite din 1766 în care oferă informații despre materialele folosite la pictarea unei icoane în anul 1736; (2) Investigații fizico-chimice asupra unui set de icoane transilvănene prin utilizarea microscopiei optice, spectroscopiei cu fluorescență de raze X (XRF), spectroscopiei în infraroșu și tehnică fotografică multispectrală, realizate împreună cu o echipă de cercetători chimiști de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, sucursala ICPI (dr. ing. Elena Badea) și de la Muzeul Național de Istorie al României (dr. Cristina Carșote și dr. Zizi Ileana Baltă); (3) cercetare de teren: (1) în special în județul Alba, împreună cu arheologul dr. Paul Scrobotă de la Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud, și (2) în colecția Muzeului de Științele Naturii din Aiud (piese din ierbar și din categoria minerale și entomologie) pentru identificarea depozitelor de materie primă locală (de origine vegetală, pedo- și geologică) din care iconarii transilvăneni s-ar fi putut aproviziona pentru a-și prepara anumiți pigmenți;
(4) Prepararea unor pigmenți și cerneluri din materii prime locale, urmând instrucțiunile din sursele scrise; (5) Reconstituirea tehnicii de pictare folosind materiale similare celor identificate pe icoanele vechi transilvănene, unele preparate din surse locale (în special oxizi de fier). Cu toate că m-am ramificat cu cercetare în diverse domenii conexe, iar acest lucru a fost solicitant, totuși, atunci când există pasiune și mai ales curiozitatea de a descoperi aspecte uitate ale istoriei, ale trecutului, părțile dificile pot fi rezolvate, obstacolele depășite. (va urma)
