Revenim asupra unui subiect care ni se pare nu doar arzător ci și cumva straniu, de neînțeles. Avem în Maramureș școli închise ce se degradează. Avem biserici închise, asupra cărora vom reveni, asumându-ne. Avem de asemenea fel de fel de cabane, în zone unde se face turism, care stau închise. Nici măcar deschise pentru o înnoptare în condiții vitrege, ca refugiu, nu sunt folosite.
Trecem Maramureșul în revistă și reamintim locuri unde avem cabane de-ale Statului, fie ele silvice, de grăniceri sau ale IPEG, în paragină. Insistăm asupra locurilor în care se face turism, cu potențial. Pornim din nord, din Remeți pe Tisa, unde se află două construcții rămase după grăniceri, ce-i drept cam la drum.
În Săpânța, la urcare spre cascade, este o cabană silvică mică, în pădure, dezafectată, lângă păstrăvărie. Deasupra Sighetului spre munte, la Agriș, e o cabană ce pare acum privată, dar închisă, la fel una silvică, dar și una a cooperației, părăsită. Între ele se află legendara cabană finlandeză a eroului Leonard Mociulski. Toate închise!
Bocicoiu Mare are blocuri părăsite, fostă Casă de copii, dar și fel de fel de cantoane ale grănicerilor, părăsite, inclusiv o construcție mai mare, în Lunca la Tisa, ce se autodărâmă.
Pe dealul Hera, între Rona și Petrova este altă cabană părăsită, la drum. Petrova are sus în munte o cabană aparent a IPEG, unde se poate face chiar stațiune. Leordina are două centre de informare turistică, ambele nefolosite. În Repedea, sus pe munte sunt clădiri ale grănicerilor, părăsite. La fel ca și în capătul Vaserului. În zone montane umblate, căutate, cu natură destul de vitregă.
La fel, în Poienile de sub Munte este cabana silvică Rica, odinioară superbă, lăsată în paragină. Borșa are și ea sus, pe Prislop, o cabană care a ars, parcă a nimănui, la care se adaugă centrul de neinformare turistică care e în instanță între Consiliul Județean și Parcul Național Pietrosul Rodnei.
Nefolosite, la fel ca alte cabane, dar aici se adaugă o sumedenie de clădiri a Remin, inclusiv în Baia Borșa. Sunt șanse însă să se salveze hotelul din Complex, recent preluat, s-a făcut curățenie și aparent clădirea poate fi salvată. Lângă ea e alt hotel, al CAS Maramureș, ce stă degeaba, în Borșa Complex…
Ieșim spre Valea Izei și nu omitem cabana silvică de la Izvorul Albastru al Izei, putredă, ca și căsuța-refugiu de la peștera Izei. Adăugăm centrele de informare turistică din Bogdan Vodă, Strâmtura, Ieud, Desești, nefolosite. Stau. Deasupra Deseștiului, pe câmpul Tătaru, sunt două blocuri în paragină. Deasupra Budeștiului, mai sus de mănăstire, este o casă mare care a găzduit muncitori mineri, ce ar mai putea fi salvată aparent.
Cavnic și Baia Sprie au o sumedenie de clădiri rămase după minerit, nefolosite, unele nici nu mai pot fi folosite. Cămine de muncitori, birouri, hale. Baia Mare are din toate cele de mai sus, minerești, industriale etc., dar la care adăugăm rușinea castelului Pocol, singurul proprietar român de mine de aur din vremea Regatului. A regatelor.
Avem semne că se încearcă renașterea stațiunii Izvoare, pe mâini mai bune, mai pricepute.
Tăuții-Măgherăuș are construcții minerești la Nistru și Băiuț. În Seini e o sinagogă ce se tot reabilitează de ani, dar nu fizic, doar verbal. Fărcașa are fabrică de sticlă părăsită. Gârdani are castel cu viitor incert. Ulmeniul nu mai are castel la Țicău, e istorie. La fel ca Asuajul, nu mai are casă de vânătoare a familiei Bornemisza.
Mireșu Mare are acea gară ce ne rupe sufletul, o pată pe obrazul CFR. Satulung are două castele părăsite, dar cu proprietari. Valea Chioarului are mină cu blocuri, închise. Recea are iazuri și halde, de nu le poate duce, ba are și un straniu pod metalic peste Lăpuș ce stă degeaba, nici șobolanii nu-l trec. La fel cum are Cicârlăul pod peste Someș cu bandă transportoare de balast, în ruină, mai în aval.
Ne îndreptăm spre Țara Lăpușului. Și aici mină cu birouri, la Răzoare. Un straniu canton silvic între cele două sate Suciu, înmânat unui om de afaceri cunoscut… pentru doar 40 de ani. Silvicii care lucrau acolo, la cabana dintre brazi, au avut doi pui de urși găsiți singuri în pădure, care au crescut între ei, printre birouri, răsfățați. Dormeau sus în brazi! Alt canton distrus este în Lăpuș, ce a fost făcut în vremea Austro-Ungariei. Pe drumul Cavnic-Băiuț e altă cabană silvică ce se distruge. Cabanele de la Țibleș și Mighet au fost reabilitate, apoi lăsate în paragină. Băiuțul are la rându-i alte zeci de clădiri după minerit, părăsite.
Și lista poate continua, e clar incompletă. Ba adăugând școlile închise, bisericile de lemn ținute închise degeaba, la umbra bisericii noi de zid cu încălzire în pardoseală, am putea înmulți cu 3, cu 5 numărul construcțiilor lăsate în paragină.
Dar să concluzionăm. Avem construcții părăsite în Munții Maramureșului? În munții Rodnei? Pe platoul Tătaru? În Munții Lăpușului? În Țibleș? În Gutâi? La intrarea în Defileul Lăpușului? Da, sunt. Refugii, cabane deschise, stâne primitoare în zonele amintite avem? Nu prea. Dar, ca de final, avem a vă arăta că există și excepția ce confirmă regula. Pe Valea Usturoiu a Băii Mari s-a reabilitat cantonul și a devenit locuință de serviciu. La fel cabana Foremarului, acolo nu știm ce e, doar bănuim… În Poienile de sub Munte, sediul de Ocol a fost o vreme depozit de materiale de construcții. În Șomcuta, imensul sediu al Securității a fost reabilitat. În pădurea de la Fersig, cantonul silvic a fost reabilitat și modernizat. Se poate cum ar veni, trebuie doar mână de gospodar și interes.
Avem si de la Sighet, mai bine spus sus in Agris, 2 cabanute mai mici, si 1 mare, cu 3 camere, unde se poate innopta, in paturi cu saltele ok, paturi si perne. In plus sus este apa curata de izvor, jn boiler pe lemene montat afara, o filigorie….toate facute din bani si timp propriu de cei care le detin si le pun la dispozitie celor care ajung sau vor sa ajunga in zona!