Din respect pentru intimitatea sa, nu-i vom da numele. De aproape o lună, la un ocol silvic din Maramureş se află în practică un student atipic. Este francez, cu tată roman şi mamă japoneză. Studiază biologie, faună, silvicultură. Au dorit, el şi familia sa, să studieze pădurile noastre, din ţara natală a tatălui.
Atât de tare s-au implicat, încât tânărul, nevorbitor de română, a venit cu bunicii din partea tatălui ca translatori. S-a cazat la o pensiune şi face teren. Ba munceşte! Şeful de Ocol ne spune: “A lucrat în depozitul de masă lemnoasă. A scos puieţi. A dus hrană la animale pe munte. A fost observator. A participat şi la control în parchete. Dacă tot a venit, îi oferim şansa să cunoască tot ce se face la noi în pădure”. 
Ca o paranteză, Ocolul e unul dintre cele performante, constant pe primele locuri în Maramureş, cel în care odinioară se mai petrecea o scenă interesantă cu străini: observatori austrieci din partea UE veneau să dea lecţii, sfaturi, referitor la acel ISO, o certificare de bune practici. Aici au constatat că numai Ocolul cu pricina singur are mai mulţi urşi (ce nu creează probleme şi nici atacuri sau pagube) decât are toată ţara lor!
