Teoretic, „turismul culinar reprezintă deci căutarea de experiențe culinare unice și delectarea gustului cu mâncăruri și băuturi memorabile în călătoriile planificate.” Altă definiție: “Turismul culinar este o specie aparte din domeniul călătoriilor. Scopul ce îi animă pe adepții săi este descoperirea frumuseților lumii sub raportul secretelor specifice bucătăriei diferitelor țări. Pasionații sunt în căutarea comorilor culinare. Satisfacția nu mai vine din plăcerea analizatorului vizual ci din cea a papilelor gustative”.
Există, chiar dacă la noi el se practică doar accidental și incidental, eventual așa, ca o speranță în fundal. Da, sub Gutâi și pe Valea Izei a apărut un specific, al ofertei din sărbătorile de iarnă când turistul este invitat inclusiv la tăierea porcului și la prepararea produselor tradiționale. Însuși reporterul- chef Anthony Bourdain a participat la asemenea festin, în Vadu Izei. Dar am vrea să vă ducem în altă accepțiune a turismului culinar. Vine dintr-o fină ironie adresată autorului de la un mare montaniard, ce zicea ceva gen “Tu faci turism culinar, nu se poate să nu vii cu ceva din pădure”, cu aluzie la ciupercile și fructele de pădure căutate cu îndârjire. De unde și ideea textului de față… S-a deschis sezonul “turismului culinar activ” de Maramureș!!
Cu o grabă neașteptată, Natura a deschis oferta spre noi, cei dornici de verde, de gust sălbatic. Nu ascundem faptul că “interesul culinar” pentru natură nu vine dintr-o foame meschină, nici din gurmanderie, cât din încercarea de a ocoli cât de mult posibil supermarketul, cel ce ne abuzează cu acele “food-like products”, produse industriale cu gust de mâncare. Nu avem cum 100%, dar putem să ne răsfățăm puțin culegând o masă-două din natură? Putem.
La acest moment, a ieșit în câmp lucerna, cu care se fac, în amestec cu urzici, leurdă, brânză, acele plăcinte codrenești excelente sau chiar acel pseudocozonac cu umplutură de brânză cu ierburi. Spre marea noastră surprindere, a ieșit deja leurda, pe alocuri e mare, datorită ploilor, dar nu bătrână, nu matură. Beneficii? Nu degeaba o consumă ursul când iese din hibernare, dar și mistreții și căprioarele.
“Din punct de vedere nutrițional, leurda funcționează ca un antioxidant, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi datorită conținutului de vitamina C și betacaroten. Conține compuși pe bază de sulf, precum glutamil, peptide și sulfoxizi. De asemenea, este bogată în lectine, acizi grași, inclusiv acid alfa-linolenic. Este o sursă importantă de adenozină, astfel încât contribuie inclusiv la scăderea presiunii sistolice a sângelui. Alte proprietăți: aromă plăcută; diuretic natural – leurda poate stimula eliminarea excesului de lichide din corp și ajuta la detoxifiere; proprietăți antiinflamatoare – compușii din leurdă pot contribui la reducerea inflamațiilor din corp; antibacteriană și antifungică – putând fi utilizată în diverse remedii naturale”.
Au ieșit evident și urzicile, și ele cu proprietăți antiinflamatoare, analgezice, hepatoprotectoare, antioxidante, antivirale, antiandrogenice, anticanceroase, hipotensive. Nu insistăm asupra modurilor de a le găti, deși ar ieși de departe în evidență omleta cu leurdă, ori pestoul de leurdă. Dar nu uitați florile omniprezente în acest moment. A început anul cu Ciuboțica cucului, și ea cu proprietăți medicinale, cu efect emolient, expectorant și fluidifiant al secrețiilor bronșice cicatrizant, hemostatic, antiseptic, sudorific, sedativ și calmant. Se alătură lușcuțe, ghiocei, brânduși. Au apărut deja, tot repede, călugărașii sau măseaua ciutei, floare rară, pe care clujenii de la Universitatea Babeș Bolyai o voiau pe lista florilor protejate. Și multe altele.
O pădure-școală pentru descoperirea florilor este cea de la Bavna, unde acum e o explozie florală. Nu, nu am găsit încă laleaua pestriță, ne-am grăbit puțin! E martie totuși. Vor urma încet alte flori superbe, alte plante, alte oferte culinare. Evident, în ritmul acesta nu ne mai raportăm la Sfântul Gheorghe sau la Paști pentru apariția bureților de prun. La fel a zbârciogilor, la care va trebui să aveți totuși mare atenție. Și să le fierbeți dumnezeiește! Deja ne-au salutat primele ciuperci din an, Ruminelele sau Pocalul de rubin al piticilor. La fel și Urechea lui Iuda, cea de la încheieturile copacilor mai maturi de soc. Ambele comestibile. Pe final de iarnă și început de primăvară am mai găsit pe mal de râu, pe plopi, ciuperca de catifea Flamulina velutipes, și ea comestibilă. La momentul potrivit, dar nu peste mult timp, pe sălcii și pe arinii de pe malurile râurilor vom regăsi Puiul pădurii – iasca galbenă, cea delicioasă tânără, prăjită în ulei baghețele, precum cartofii pai. Cum să refuzi “cartofi pai din ciuperci?”
Dacă forțăm puțin și ne proiectăm cu mințile spre următorul sezon, turismul nostru “culinar” continuă, ba se extinde. Vara, încep să apară primele plante medicinale, primele flori. Între cele două anotimpuri vom avea socul, menta de mai multe feluri, cimbrișorul cel aromat. E vremea să adunăm plantele de ceai, de la mentă la tei. Apoi, o serie lungă de ciuperci, de la primii hribi la oițe, la gălbiori. Vor apărea și primele fructe de pădure, frăguțele prima dată. Ca toamna să aducă bogăție, în câmpuri și-n păduri. Atât plantele medicinale, de ceai, cât și ciupercile, dar mai ales fructele de pădure, de la afine și merișoare la mure, la zmeură, la coarne. Apoi la porumbe. Revenirea spre iarnă poate părea tristă, dar ne va deschide calea spre ghebe, spre chaga, coada curcanului și alte ciuperci medicinale. Atunci e momentul în care începem să le folosim toate cele de mai sus. Deși bătrânii spun altceva. Să facem precum străbunii, precum ciobanii sau forestierii: să consumăm fiecare la vremea lor, atunci când le e timpul. Când e belșug. Undeva în ADN-ul nostru, pare că cere corpul acele vitamine și minerale atunci, proaspete! Păi și ce așteptăm? Vă invităm la turism culinar sau pseudoculinar! Ne-a sărit inima-n piept de bucurie când am văzut tineri făcând papara cu leurdă acolo, la fața locului, în defileul Lăpușului. De acolo până la un ceai de mentă și cimbrișor, făcut în cană metalică, la fața locului, la un fresh de fructe de pădure, fie cu un strop de șampanie adăugat, nu mai e mult, nu? Doar nu e obligatoriu să ne hrănească total cei 10 apostoli ai industriei alimentare (Nestle, PepsiCO, Danone, Mars, JBS etc…)
