Săsarul la intrare şi ieşire din Baia Mare
Salutăm amenajarea unui mal al Săsarului, în Baia Mare, ca fiind zonă de promenadă. Părea a fi un proiect de suflet al fostului primar, s-a dovedit a fi un cântec de lebădă. Chiar dacă Săsarul, aparent curat acum, nu poate “ţine” mai mult decât raţe sălbatice, de care am găsit până şi pe halde de steril…
Am parcurs deci Săsarul la intrarea şi la ieşirea din municipiu, recunoaştem, cu un gând ascuns: să vedem dacă la primăvară, după ploi mari, ar putea fi navigabil pe toată lungimea oraşului. Ba chiar din Baia Sprie!
Reamintim, în treacăt, că râul Săsar se naşte undeva în Gutâi, în zona minei Şuior, are doar 31 de kilometri până la vărsarea în Lăpuş, la umbra iazurilor de steril de la Bozânta, fiind unul din cele mai poluate râuri din România. Vorba englezului de la Wikipedia: ”The river was heavily polluted with untreated sewage, agricultural fertilizer, and toxic chemicals from local mining sites, including cyanide, arsenic, lead, and cadmium”.
Canalizare netratată, fertilizanţi şi chimicale toxice din minerit.
Totuşi, sus la munte, la Şuior, am băut nestingheriţi din Săsar, de altfel una din prizele de apă ale oraşului Baia Sprie e de aici, din Săsar şi din afluenţi ai săi. Dar să ne amintim de ce e Baia Mare Rivulus Dominarum şi chestionăm tot specialiştii…
”Prima carte de identitate a orașului, documentul din 29 mai 1329, prin care regele Carol Robert (1301-1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea „civitas Rivuli Dominarum. Prima diplomă privilegială a orașului datează din 20 septembrie 1347 și aminteşte de Săsar ca fiind Rivulo Dominarum et Zazar Bánya”.
Cronicari scriau apoi de imaginea Săsarului împânzit de şteampuri şi spălătorii de minereu, la care lucrau mai cu seamă femei. De acolo probabil Râul Doamnelor, nu?
Dar noi am vrut să vedem cât e de frumos Săsarul băimărean…al Doamnelor. L-am abordat la intrarea în oraş, cam în dreptul sediului Poliţiei locale şi a Urbisului.
Fotografiile spun tot, râul e tapetat efectiv de gunoaie, vechi şi noi, plus junglă de vegetaţie. E al nimănui, nu e al Doamnelor. Mai jos, deja spre centru, începe să se cureţe, deşi nu are nicăieri vreun filtru sau plasă. La Podu Viilor e deja curăţel, deşi apa în sine… n-are cum să fie curată.
Urmează marea minune, Săsarul ”turistic” de pe la biblioteca judeţeană în jos, dar nu pe toată lungimea oraşului. Cam din dreptul Mall-ului de la ieşire, de vizavi începe să primească ape pluviale. De peste drum, ca să fie clar cum moare iar, capătă valea aceea roşie de pe strada Nucului, urât mirositoare. Ce traversează curţi, sedii de firmă etc şi se varsă în Săsar. Aici, pe mal, Săsarul pute deja a canalizare. Şi suntem deasupra Staţiei de epurare, ceea ce n-ar trebui să se întâmple. Locuitorii din zonă, dar mai ales cei cu viluţele de vizavi, ni s-au plâns de mirosuri subite apărute noaptea, de nu poţi deschide ferestrele. Drept pentru care am bănuit deversări de la staţia de epurare. Le-am găsit…dar numai teoretic. Nu faptic, trebuia ceva mai multă vitejie. Am încercat însă, am intrat în spatele firmelor de pe stânga, pe ieşirea DN 18 spre Metro şi Dura. Acolo, peste apă de fosta haldă de la Meda, de staţia de epurare, de cartierul de bidonville, de adăpostul de câini, sunt…barăci de romi, locuinţe. Şi dincoace de Săsar. Ei sunt cei care ne îndrumă.
”Stiu ţeava, curge pe acolo mult. Da nu puteţi pe aici. Pe dincolo numa’ pe la blocuri, da’ grijă la câinii ţiganilor (sâc). Pe aici e junglă, nu ajungeţi la apă să vedeţi ţeava”.
Ne-a găsit-o însă Google Earth. Şi da, ei zic că miroase acolo rău.
Râul Săsar, lung de 31,6 km, străbate Baia Mare de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia și Firiza, și ale pâraielor Sf. Ioan, Usturoiul, Valea Roșie și Borcut. Aproape toate cu aport de mizerii, fie ele comunitare sau poluare istorică după minerit şi industrie. Chiuzbaia ce s-a mai curăţat de detergenţi, de când nu mai e mare cerere de spălat la vâltoare. Una peste alta, Rivulus Dominarum nu confirmă, oricât de faine ar fi fotoliile acelea de stat la plajă din centrul Băii Mari. Plus că doamnele nu mai spală la râu. Cel mult, poţi vedea o viitură de cârpe sau chiar să prinzi un vânticel cu iz de canalizare sau cu prinos de praf de steril. Cât despre rafting pe Săsar… să fim serioşi.
