Nu știm exact cum s-o luăm. Ironic, să ne întrebăm dacă e nerv la multinaționale c-a scăzut consumul și nu mai iese miliardul de euro pe an? Sau la angajați, că poate sunt presați? Scenă de weekend într-un supermarket, bun de altfel, cu puține litere în siglă. În decurs de 5 minute, trei nesimțiri ale angajaților. Undeva în fund de magazin, un muncitor migrant de prin țări asiatice căuta încurcat ouă. Vine un angajat, îl duce, îi arată unde sunt, apoi îi arată cu ironie spre propriile… ouă, și îngână, râzând: Ouă, ouă! Apoi, la case, o angajată sare la un cumpărător, de ce a părăsit cutia de carton pe un raft, gol de altfel, după ce a pus cumpărăturile pe bandă. „Așa se face, dom’le?/Nu știu, doamna, cum se face? S-o înghit? S-o duc acasă cu forța? Mi-a trebuit-o până aici, am plasă”. În paralel, la altă casă, un cumpărător, bădăran ce-i drept, se ceartă cu paznicul magazinului. Se ajunge la mame, acte sexuale, copii din flori, poziții. Problema e că paznicul nu se lăsa, s-a dus până în parcare să se certe cu omul! Oare… cât e de firesc totul? Sărind peste „clientul nostru-stăpânul nostru?”
