Spre deosebire de alte genuri, conflictul pus în discuție este mai puțin obișnuit. Fără să protesteze în stradă, societatea este nemulțumită de prestația instituțiilor statului ce formează sectoarele bugetare. Al căror personal este plătit din banii publici și are obligația să rezolve problemele justificate ale tuturor categoriilor sociale. Conflictul este vechi și s-a născut în anii democrației, perioadă în care guvernele postdecembriste nu au reformat sistemele bugetare, încât să devină eficiente și utile societății. Cu instituții depășite, nefuncționale și neadaptate la cerințele impuse de noua democrație, societatea în fața unor provocări este vulnerabilă. Din contră, în loc să demareze reformele necesare, guvernele aflate la putere au demolat inclusiv părțile bune ale sectoarelor bugetare, moștenite din regimul trecut. Mai mult, pentru clientela politică, s-au creat structuri și sinecuri noi, care parazitează banii publici și amplifică birocrația. În luarea deciziilor radicale, autoritățile au dovedit incompetență, rea voință, iresponsabilitate, dezinteres și teama de asumare a riscurilor imprevizibile. În absența condițiilor menționate, conflictul apărut se manifestă pe două paliere diferite. În rândul bugetarilor, s-a instalat așa-numita stare de bine, ce constă în acceptarea situațiilor confortabile, de complacere, mulțumire personală și colectivă. La stat, salariile sunt bune, unele exagerat de mari, se primesc vouchere de vacanță, posturile sunt sigure, iar pentru personal, restructurarea nu este o prioritate. Deși cadrele didactice cunosc în detaliu deficiențele sistemului, se complac în situație, preferă tăcerea și în realitate nu-și doresc o școală ca afară. Cu aproximație am citat din declarația unei profesoare dintr-un liceu băimărean cunoscut, care a dorit să-și păstreze anonimatul. Așadar, părinții cu copii de școală să nu-și facă iluzii că cel puțin de meditații repede nu vor scăpa. Conflictele sunt în sănătate, dar mai ales între sector și societate. Românii ar prefera mai degrabă să facă post negru decât să ajungă la doctor. Privatizarea în sănătate este o măsură discriminatorie, în detrimentul majorității populației, iar în spitale uneori se moare cu zilele. Criza de medici nu se justifică, iar printr-o lege, migrația personalului medical poate fi redusă. Libertatea de mișcare a forței de muncă trebuie condiționată în funcție de domeniul activității și al cheltuielilor făcute de stat pentru specializarea absolvenților cu studii superioare. Oricum, în toate sectoarele, instituțiile statului, mai ales cele de la nivel central, sunt interesate ca lor să le meargă bine, iar poporul trebuie să stea cuminte să aștepte. Ce anume? “Așteptându-ți binele, ți se ciuntă zilele”. Conflictul se reflectă inclusiv în rezultatele sondajelor de opinie. Or fi ele subiective, însă exprimă multe adevăruri. Nu cred că peste o mie de respondenți nu au proprietatea cuvintelor, când declară că țara, de ani buni, merge într-o direcție greșită. La întrebarea care vizează încrederea în instituțiile statului, răspunsurile lasă impresia că oamenii se află într-o stare de cădere psihică. După opinia lor, de încredere apreciabilă beneficiază Pompierii, Smurdul, Armata și Biserica. La coada clasamentului se află partidele politice, Guvernul, Parlamentul, Administrația publică, Justiția, iar de Președintele țării, Avocatul Poporului și CCR-ul, atotputernic în România, nimeni nu-și aduce aminte. Răspunsurile generalizate, la nivel național, ar însemna că majoritatea românilor nu mai au încredere în nimeni și sunt obsedați de gânduri negre, de ideea că oricând se pot confrunta cu situații nefericite, independente de instituțiile statului. Transferul de încredere în alte instituții poate fi luat ca opțiune, însă ele nu rezolvă problemele societății. Nu-mi place să fac haz de necaz, dar nici să trec cu vederea posibile evenimente. Cu gândul la apărarea țării de Armată, dacă rușii ne vor vecini, mai întâi o să-i întrebe pe americani, nu pe noi. Așa s-a întâmplat și după încheierea războiului, să nu uităm că istoria se poate repeta. După atâtea frustrări acumulate, cum va reacționa societatea la alegerile de anul acesta rămâne de văzut. Cu bune și rele, țara trebuie condusă, însă calitatea “mărfii” lasă de dorit, iar viitorul societății semne bune nu are. Sunt simple observații ale cetățeanului interesat de societatea în care trăiește. Soluțiile aparțin autorităților, nu jurnaliștilor, nici oamenilor de opinie.
prof. Vasile ILUȚ
